Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Revolta unui medic român

Caii sunt prosti, dar nu atat de prosti ca oamenii

“Nimic nu-i ca sentimentul de stăpân.” “Caii sunt proști – dar nu atât de proști ca oamenii. Era zicala favorită...

Continuare...


Powered by

Revolta unui medic român

Sorin Tudorde @
10 July 2015

Susține și tu Webcultura! Pentru că, împreună, putem supraviețui ignoranței și ignoranților.

Mulțumim. (Vezi aici cine a donat până acum.)

Sau, altfel spus: șapte lucruri care nu ar trebui făcute de (unii) pacienți care merg la Urgențe.

Mirela-NituMedicul Mirela Nițu – unul dintre medicii care a pus bazele Unității de Primiri Urgențe din Slobozia – a adresat pe pagina sa de Facebook o scrisoare deschisă adresată unora dintre pacienții care merg la Urgnețe…

1) Dacă vii la Unitatea de Primiri Urgențe să fii consultat (mai ales dacă NU e o urgență!), răspunde frumos la întrebările care ți se pun, cooperează cu încredere, că de-aia ai venit, iar medicul are nevoie de antecedentele tale, că nu te cunoaște sau nu știe ce ți s-a întâmplat nou.

2) Nu te repezi la asistentă, că nu-ți place privirea ei. Fiecare are fața ei, una mai veselă, alta mai sobră, iar datoria ei este să-ți scrie foaia, să-ți pună tratamentul, nu să stea la taclale și să facă pe bufonul.

3) Dacă doar ți se iau analize și nu se sare imediat cu perfuzia pe dumneata, nu te rățoi și nu încerca să o primești prin “intimidare”, înseamnă că nu ai nevoie de ea. Și-apoi serul ăla, apa aia chioară nu te ajută cu nimic, să știi. Și poate știe “prostul” ăla de doctor că mai întâi trebuie să vadă analizele, ca să știe ce să-ți dea. Că de-aia e el doctorul și dumneata pacientul, nu ești la restaurant, să comanzi menu-ul.

4) Dacă te întreabă ce ai mâncat, lasă “supica” și “brânzica” de aseară, că nu de la ele te doare burta și verși; mai bine pomenește-i de sarmalele de la prânz, de usturoiul ăla de pe pastramă, de vinetele alea cu maioneză; nu le mai ascunde după “ceiuț”, că nu te crede nimeni, dar nici nu te poate trata corect. Că nu te întreabă degeaba, nici n-ar vrea să știe, că el n-a mâncat nimic, ca n-a avut timp; și-i e o foame de-ar manca și pietre!

5) Dacă medicul consideră că nu ești de internat, ascultă-l, ia rețeta și fii atent la indicații; știu că ai venit cu bagajul pregătit, ca în vacanță, dar n-a fost să fie de data asta, “șervețel știe!”… ăăă, medicul știe, adică, mai bine. Și mai știe că nu te tratezi acasă, de-aia tot vii. Până nu vei mai ajunge… și atunci va fi numai vina dumitale… Tratează-ți cu seriozitate boala, fără scuze, lasă paharul ăla, lasă țigara și cafeaua, lasă…

6) Dacă te întreabă frumos: “ai cu ce merge acasă?”, nu te repezi la el, că doar încearcă să găsească o soluție, nu te dă nimeni afară până dimineața, chiar dacă nu prea e loc. Că ești pe picioarele dumitale, iar Ambulanța nu-i Taxi, nici la cheremul lui, nici la al dumitale. Și nu striga: “da’ ceilalți ce aveau în plus, de i-ați trimis cu ambulanța?”, că nu aveau în plus, aveau în minus. Și-ar trebui să fii bucuros de asta, că dumneata ești mai întreg, mai sănătos, nu să-ți pară rău. Că doar n-au fost trimiși în turul Bucureștiului cu City Tour Bus.

7) Și ultimul punct, că am obosit pentru noaptea asta. Mai ales, dar mai ales NU mai amenința cu reclamația, judecata, televiziunea și ziarele! Că s-ar putea sa înceapă să-și dorească medicul ăla să vină odată și-odată cineva să-l dea afară, ca să-și ia inima în dinți, să nu-i mai pese de cine/ce lasă în urmă și să plece… pluii de suflet, departe, în altă lume, mai politicoasă, mai educată medical, mai ordonată, unde să se simtă și el un OM, unul respectat, să poată respecta și el. Așa cum a fost învățat, dar i s-a luat. Că alții nu mai vin pe-aici, că n-au de unde. Și s-a cam dus și buhul. De loc rău. Rămâne spitalul pustiu. Și-atunci… la cine vei mai țipa dumneata? Pe cine vei mai jigni? Pe cine vei mai amenința?… Dar, mai ales, cine te va mai trata?… Nu vezi dumneata că se împuținează doctorii pe zi ce trece? Și nu mai “cresc” alții în loc? Nu te întrebi: “de ce oare”?

Eu mă întreb zilnic în oglindă: am greșit cu ceva, puteam mai mult, puteam mai calm, puteam lăsa de la mine, puteam depăși oboseala, frustrarea? Fă-o și dumneata, dragul meu pacient, te rog! și poate, cine știe… într-o bună zi… ne-om înțelege mai bine unul cu/pe celalalt.

Mirela Nițu

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

    Comentarii
  1. ella

    Daca atunci cand ajungi la urgente speriat de ceea ce ti se intampla, te va intampina o doctorita ca cea de mai sus, acrita de la bun inceput, cu siguranta ca prima reactie este sa ti se ridice tensiunea.
    Indiferent de ce crede duduia de mai sus, suferinta ta e reala (a ta, a copilului sau a parintelui tau), chiar daca nu e de urgenta. Drept pentru care daca nu foloseste un ton care sa te linistesca si te trateaza ca un pres, atunci reactia fireasca, si de laudat, este sa-i dai un cap in gura. Desi nu am facut asta niciodata, mi-am imaginat-o de multe ori.

    • Nitu Mirela

      Daca as fi fost ''acrita'', doamna mea, nu m-as mai fi pus pe scris ( e drept ca selfie-ul asta ales de domnul jurnalist nu ma prea avantajeaza, chiar si eu as zice, privindu-ma, ca sunt cam intr-o ureche, dar credeti-ma, este doar chestie de fotogenie). Eu chiar asa fac, si nu numai cu copiii, ii linistesc, le vorbesc frumos de la inceput, ii intreb, ii consult, ii mangai pe frunte, ii tin de mana cand le e frica... Era vorba de cei care tipa inca din triaj, ca la piata, ca sa intre primii, inaintea urgentelor majore, care vor sa eludeze importanta triajului, care jignesc gratuit. Si chiar si pe aceia ii vad fara sa tin cont de comportament, cand le vine randul, daca au fost violenti doar verbal, nu si fizic. Atunci deja intervine politia... Totusi, putin respect (de care si vorbeam), fara ''duduia'' fara presuri, fara acrituri, fara capete in gura... ati fi putut avea, iertat sa-mi fie ca am indraznit sa zic...

Comentează

Atitudini

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.