Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Reţetar

D’ale noastre – doua nominalizari la Gala Premiilor UNITER

“D’ale noastre”, spectacol in coregrafia lui Gigi Caciuleanu, produs de Teatrul National si Fundatia Art Production, a carui premiera in...

Continuare...


Powered by

Reţetar

Mădălina Dumitrachede @
6 March 2014

Trăim căutând mereu teme şi reţete care să facă din existenţa noastră o victorie fără sfârşit.

Succesul devine, astfel, singura formă în care ne putem imagina Paradisul, sumă a plenitudinii şi-a Binelui continuu. Dar acest Eden accesibil, văzut ca o reuniune de Vip-uri care-au găsit “formula câştigătoare” se dovedeşte a fi ispita cea mai banală. Orice reţetă verificată reprezintă o limită, o soluţie parţială, care ne înscrie într-o serie.

Adaptându-ne numai după reţete, viaţa noastră ar deveni un surogat, am trăi de fapt viaţa altora. Nu  ar mai fi vorba de afirmarea fiinţei noastre irepetabile, dacă izbânda proprie ne-ar fi condiţionată de supunerea la nişte tipare comune.

Dacă există o taină a reuşitei, ea ţine tocmai de căutarea adevărului interior, urmat cu credinţă şi cu simţul riscului asumat. “Nu ştiu care este treapta de valori pe care ne va aşeza timpul, dar ştiu că noi amândoi, avem de spus ceva ce n-a fost spus”.

Cum am putea învăţa să ne iubim pe noi înşine nu numai atunci când ne comportăm “perfect”,  izbutind să ne iertăm greşelile atunci când nu ne ridicăm la nivelul speranţelor noastre sau admiţând că nu avem nevoie să ne iertăm pentru că greşelile noastre sunt un semn al naturii noastre umane?

E foarte uşor să spui altcuiva că ar trebui să se preţuiască mai mult, dar aşa de greu de pus în practică. Poate nu ar fi rău să ne întrebăm, mai întâi, cine suntem de fapt şi-apoi să ne întrebăm ce-am vrea să facem cu adevărat. Abia după aceea,  să vină momentul deciziei în care-ţi pui în practică dorinţele.

Celebritatea ar fi un exemplu evident în care unele persoane se conformează cu imaginea pe care alţii o produc despre sine. Aceast “trandafir spinos” (celebritatea) a spulberat multe personalităţi, căci  s-au împrăştiat în toate direcţiile din care veneau solicitările. În asemenea cazuri – în condiţiile în care oamenii se uită la tine –  îţi trebuie mare forţă să rămâi tu însuţi/ însăţi.Totdeauna vom fi puţin codependenţi, uşor apăsaţi dacă cineva nu ne poate suferi şi vom fi flataţi dacă cei din jur ne admiră.

Ceea ce ar trebui să urmărim e să nu ne lăsăm dominaţi de aprobarea sau dezaprobarea celor din jur. Trebuie să acţioneze fiecare în funcţie de motivaţia personală (interioară) şi să nu reacţioneze la ceea ce spun ceilalţi. Într-o lume perfectă, relaţiile dintre oameni ar funcţiona pe măsură, dacă fiecare şi-ar lua în serios partea sa de interdependenţă.

Siguranţa noastră în lume vine dintr-un fel de umor ce ne ajută să ne suportăm condiţia. Dacă privim situaţia noastră cu detaşare, descoperim cu toţii că stăm pe o sferă – unii pe picioarele lor, alţii cu capul în jos – iar sfera se-nvârteşte în jurul ei însăşi şi, în acelaşi timp, în jurul Soarelui.

simtaminte

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.