Rege făr’ de coroană

Gonești din mine orice lipsă a ta
Și-apoi, încet, te-ntorci și mă împingi,
Spre hăul ce adânc sub Lună stă,
Ca înapoi tu să mă tragi de chingi.

M-aduci cu fruntea strâns lipită,
De gândurile-ți mute și haine,
Când umbra noastră e abia dospită
Și-ascunde atât de multe taine.

Pe zambetu-ți de crudă primăvară,
Îmi odihnesc privirea cu nesaț
Și-apoi, îți zămislesc încet povara,
Ce ți-o zidesc pe veci la braț.

Cum aș putea cumva să te rănesc
Lipsind din mintea ta de hidră,
Când zorile nebune mă gonesc,
Din visul ce se scurge în clepsidră ?

Rămân să stau ascuns în tine,
Tu prea întâia și cea ultima coroană,
Ce rege mă încoronează din suspine
Și-apoi venin îmi toarnă-n cană.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Charlie Sierra

Charlie Sierra De același autor

Indragostit pana la refuz de apusuri si rasarituri. Fascinat de Osho. Visator incurabil. Cazut din ceruri, undeva in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Adora Italia toamna. Ascultator de Poets of the Fall, Jack Savoretti, Kristina Train. Filme preferate "The Shawshank Redemption", "The Bucket List". Actori preferati: Jack Nicholson si Morgan Freeman.

Recomandări

Adaugă comentariu