Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Radu Beligan: Note de insomniac

Baletul zmeelor

Patru minute de bucurie. Da, există momente în viață când bucuria ta (și a celorlalți) devine aproape palpabilă. Chiar dacă...

Continuare...


Powered by

Radu Beligan: Note de insomniac

Sorin Tudorde @
12 December 2010

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

Note de insomniac este cel de al treilea volum semnat de Radu Beligan (după Pretexte și subtexte – 1968 și Luni, Marți, Miercuri – 1978). Apărut în 2001 în colecţia Bibliofilia a editurii Artprint, volumul a fost reeditat în 2008, într-un tiraj limitat (900 de exemplare), adaugândui-se o anexă cuprinzând scrieri mai noi.

Iată, în continuare, două scurte fragmente din Note de insomniac.

Prin 1950, eram la o masa cu Șerban Cioculescu, Ion Barbu și Ion Iancovescu, în braseria de la Athénée Palace. Ușa se deschide brusc și un june gazetar de la Scânteia se îndreaptă spre noi debordând de entuziasm: „Ați auzit? În curând, în Uniunea Sovietică pâinea va fi gratis!“ „Da, dar cu ce preț…“, a replicat trist Iancovescu.

În 1964, l-am cunoscut la New York pe Salvador Dali. Un prieten comun m-a prezentat “divinului” care mi-a arătat, spontan, o violentă simpatie. Socotea că noi, românii, avem o misiune sacră, de gardieni ai latinității, aici la răscrucea imperiilor moarte. Mi-a dăruit un foarte frumos album, cu o dedicație care cuprindea întreaga pagină de gardă și în a cărei grafică exaltată se afla pecetea lui indelebilă. “Pastreaza-l bine. După moartea mea, îl vei vinde la licitație”. L-am asigurat că nu mă voi despărți niciodată de el. “Sa nu spui asta. Banii au o importanta capitala in existenta noastra”. (…)

Discuția asta m-a impresionat puternic, dovadă că o pot reda, după atâta vreme, aproape cuvânt cu cuvânt. Mi-am amintit de ea ieri, când un spectator, intelectual subțire, deplângea faptul că unii dintre marii noștri actori se prostituează în filme, în reclame sau spectacole nedemne de statutul lor artistic. Cine are dreptate? Dali sau intransigentul meu spectator? E o dilemă pe care fiecare artist o rezolvă conform filosofiei și… nevoilor lui.

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.

Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.