Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Răbdarea și moderația

Bal Mascat la ONB

Asociaţia “Friends of Opera” organizează, la Opera Naţională Bucureşti, în ziua de 26 octombrie a.c., un eveniment exclusivist, elegant şi...

Continuare...


Powered by

Răbdarea și moderația

Cosmin Neidonide @
18 September 2017

Ați cunoscut, poate, oameni care trăiesc într-o jelanie permanentă. Sunt aceia, din păcate, care măsurându-și suferința uită să mai traiască. Văicăreala, căci despre ea este vorba, se naște dintr-o percepție injustă a realității suferinței. Când o femeie se văicărește este neplăcut, dar poate fi scuzabil, în schimb văicăreala de gen masculin este profund indezirabilă și lipsită de orice eleganță. Nu este nimic rău în a te plânge pentru a te elibera, povestindu-ți năduful, dar când o faci prea des – devine un semn de inadecvare, de prost amplasament între carență și exces.

Nu spun ca bărbații trebuie să perceapa doar solaritatea vieții, ignorându-i cu desăvârșire penumbrele, ci faptul că jelania și discursul de victimă cu subton de bocet sunt, din orice unghi am privi, ridicole. Sunt forme ale neputinței.

Nu cred că este un om care sa nu fi avut parte de dezamăgiri. Ele vorbesc nu doar despre incongruențele vieții, cat mai ales despre noi insine, căci nu de puține ori dezamăgirea se naște din materia propriilor noastre himere. Știu, sunt si multe dezamăgiri legitime, aspre, reci, care dor cu ecou prelung, dar la capătul fiecarei nopți, oricât de lungi, se ivește, în cele din urmă, lumina. Este o mare calitate să astepti soarele, conservându-ți primăvara launtrică, o mare calitate să întelegei ca ploaia se poate aseza, uneori, la temelia unui curcubeu. Altfel spus să asimilezi lecția dezamăgirilor tale, mergând, de fiecare dată, mai departe, sperând, aproape donquijotesc, in triumful seninătătii.

Există o categorie specială de oameni, marcați de o finețe nobilă, acei oameni, rari și buni, care își păstrează calmul, fiind imperturbabili în momentele grele ale vietii. Nu știu cum fac, ce resort interior activează, dar știu că prin felul lor devin repere, împrumutându-ți limpezimea celor care și-o pierd.

O anume doză de stoicism, un anume fel de a rezista calm și senin atunci când nimic nu ne este mai la îndemână decât a ne plânge – definesc într-un grad înalt demnitatea bărbatului. Două însușiri cardinale sunt indispensabil legate de noțiunea de demnitate: răbdarea și moderația. A răbda când ai puțin și a fi moderat când ai totul nu este, însă, la îndemâna oricui! Nu sunt încă în posesia acestor virtuți.

A te gândi la ceilalți, fiind prezent în viața celor care au nevoie de tine, a ști să te retragi cu discreție atunci când prezența ta nu este oportună – dozând așadar cu fină migală locul tău în sufletul oamenilor îmi pare a fi un însemn de noblețe.

Nu știu de ce avem înclinarea să ne număram necazurile mai mult decat binecuvântarile. Bucuriile mărunte ne sunt date aproape zilnic, dar obsedati de a fi in permanență fericiti, ne scapa, literalmente, mirajul clipelor în splendinda lor simplitate. Nu e păcat? Suntem un amestec sublim de humă și cer, un amestec de lut și praf de stele, suntem materia primă a celui mai frumos dans menit să celebreze viața.

Despre autor

Cosmin Neidoni

| LinkedIn | Facebook | De același autor

Nascut in Timisoara in 8 Martie 1975. Absolvent de filosofie, freelancer in domeniul traducerilor, scrie proza scurta, eseuri si poezie. Carti publicate: Scrisoare catre fiul meu, Das Schattenspiel. In pregatire: Viata la 40 de ani.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.