Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Puterea cuvântului

Incantesimo – serile clasice

Din suflet, muzică “de suflet”. Pentru toți iubitorii muzicii clasice. Incantesimo – serile clasice este un proiect de succes, nascut...

Continuare...


Powered by

Puterea cuvântului

Vladimir Stoicescude @
16 October 2013

Împreună putem supraviețui ignoranței. Susține și tu Webcultura.

Ne puteți citi astăzi și mulțumită lor.

Pentru că sunt un adept al cultului sincerității, trebuie să admit că nu am înțeles adevărata valoarea a cuvântului până nu am ajuns la vârsta la care am început să alerg după tot ce poartă fustă. Femei, scoțieni, manechine prinse în lumina vitrinelor și fuste care poartă fuste. Fusta pentru un adolescent este acel tărâm plin de surprize, capcane și plăceri necunoscute.

Am înțeles treptat că “da” și “nu” nu sunt răspunsuri. Am înțeles că “C face fetele?” și ulterior “Ce faci?” sunt niște întrebări absolut absurde. Am început cu timpul să ignor poezia banala a vieții și să mă ascund în lumea fluidă a imaginației. Porțile fiind deschise de lectură.

Problema cu tărâmul imaginației este că ideea stăruie-n tine. Putem să circumnavigăm lumea într-un balon, suntem sinistrați în biblioteca funebră a lui Canetti, aveam abilitatea să simțim aroma din Parfumul lui Suskind și poate suntem chiar celebrul Idiot. Toate minunățiile prezente în prea-frumoasa ta minte sunt ascunse în tine ca în abisul tristeții din lagărul lui Dante. Ești prizonierul mintii tale, te îneci cu cuvintele ce curg în tine. Te îneci în cuvânt ca un nefericit rătăcit în Sahara nisipoasă, te îneci în cuvânt ca în apă și ca în pământ.

Pentru a evita această tragedie, cuvântul trebuie să curgă din tine șiroaie și să umple ulcioarele uscate ce îți ies ca prin minune-n cale. Nu este suficient să privești cu ochiul mintii tulburătoarele imagini ciripitoare, trebuie ca prin puterea cuvântului să deschidem poarta minții noastre și să înlăturăm barajul dintre realitatea noastră, realitatea lor și realitate.

Tu ești artistul, iar limba ta iți este pensula. Pictezi cu puterea cuvântului peisaje mirifice, creezi imagini, sunete, mirosuri și tragedii umane. Șoptești tandru cuvinte pline de miere și venin. Te joci cu mintea, cu inima, cu corpul și cu sufletul. Aducând cu tine și rai și furtună. Am învățat să nu cred în cuvinte, le-am abuzat naiv și cu dispreț și am înțeles puterea omului.

În loc de “te iubesc”:

Purtat pe jerba sfântă a tinereții valuri, sfiit privesc un strigăt către tine. Ai tăi nemuritori și răposați eroi, bărbați de seamă, visători acoperindu-ți glezna fină cu lacrimile amare. Doar duhul a rămas din ei, un duh ce-ți aparține ție. Sunt țanțoș ca un căprior și îmi așez plin de nevrednice trupul, pe lespedea ce le-aparține lor. Poftim toporul spun vocile tăcute, poftim toporul îți spun eu și fă ce vrei cu mine.

Eli, Eli lama sabachthani?” și a spus săvârșitu-s-a și s-a săvârșit.

Despre autor

Vladimir Stoicescu

| Blog | Facebook | De același autor

Eu Sunt lumina de la capatul noptii, si adierea vantului de vara. Sunt Alfa si Omega, intunericul in lanul de secara. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt ambitia inaripata si sunt sangele stramosilor. Sunt mormanul de pamant, sunt copilul muribund. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt vipera ce-ti sopteste , si sunt cantecul de leagan Sunt femeia ce zambeste la barbatul care intreaba Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt diavolul cu pene, sunt Adam in pielea goala. Sunt tristetea absoluta, efemera, si fatala. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt o pata de culoare, ba un verde, ba mai tare. Esti un negru! Sunt culoare. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt mainile lui Venus, si sunt catelusul schiop Sunt atent calcand pe tine, cand eu am calcat pe mine. Sunt … sunt … Sunt … sunt? Esti. Cogito ergo sum.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.