Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Pustnic

Plânset mut

Îți amintești când ai văzut o scoică Și ai crezut ca e marea Oglindită-ntr-o fărâmă? Ai vrut să plângi, dar...

Continuare...


Powered by

Pustnic

Sorin Tudorde @
12 July 2014

O poezie de Constantin Noica.

Contemplu: în noapte stă crucea de lemn
cu urme de cuie și cui de îndemn
la stavile bolții fugare, spre care,
cu mistice brațe de pom, crește un om.

El singur, să cânte în aripi de rugă
avântul și zarea și cerul de mâine,
când trupul plăcerii va zace, zvârlugă
scuipată de focul credinței – rămâne.

Fioruri vestale-i țin focul, fecioare
cu sâni de jăratec – și flacăra doare.
Se sfâșie carnea în așchii de semn:
din crucea pierdută întârzie lemn.

Constantin Noica (12 iulie 1909 – 4 decembrie 1987),
Pustnic

pustnic

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.