Pustiu

Pustii sunt zările şi n-au iertare,
Când ultimii cocori intarzaiaţi dispar,
Din caldă ochilor, atât de gri visare,
Căzută într-un trist şi singular impar.

Puştiul pe-alei se joacă printre frunze,
Când geamurile albastre tremură de frig
Şi tot sculptează-n promoroacă muze
Când toamna şchioapătă-ntr-un catalig.

Pustiu e şi în ceaşcă rece de cafea,
Uitată printre gânduri, pe o albă masă,
Îmbrăţişată strâns cu o plăpândă albăstrea
De frig, de plâns şi de a dorului grimasă.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Charlie Sierra

Charlie Sierra De același autor

Indragostit pana la refuz de apusuri si rasarituri. Fascinat de Osho. Visator incurabil. Cazut din ceruri, undeva in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Adora Italia toamna. Ascultator de Poets of the Fall, Jack Savoretti, Kristina Train. Filme preferate "The Shawshank Redemption", "The Bucket List". Actori preferati: Jack Nicholson si Morgan Freeman.

Recomandări

Adaugă comentariu