Pustiit

Beau singurătate îmbrăcat în albe veşminte
De plăcere sau tăcere, ecou către cele sfinte!
Sănătatea sufletului meu strofe neterminate,
Nopţi nedormite, vanitate, atâta răutate.

Cerând voie să-mi fie dor într-un mod alert
Să pleci! Să rămâi? Să nu te întorci! Eu nu iert!
Cuvinte găsite-n adâncimea lor uşor,
Amărăciune, furie, violenţă, om dator.

N-am reuşit să arunc tabloul tău, sunt personajul rău,
Ce zile să-mi mai ţină sentimentele-n frâu?
Sunt o haină veche aruncată-n râu,
Sunt acel egoist scufundat în hău.

N-am încetat să te iubesc, cum nu înţeleg
De tine desculţ alerg să-mi aleg
Locul, umbra şi-ntunericul în melodia ta,
Mă ucide ea. Sunt pustiit de inima ta.

pustiit

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Alex Nicolae Vaduva

Alex Nicolae Vaduva De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu