Mi–ai stins amintirile-ntr-o noapte ciudată,
Prea lungă, prea snoabă şi jalnică noapte.
Din ochiul gândirii ai vrut să faci parte
Prezentului meu din clipa uitată.
M-ai dus legănată sub pomii tăcerii:
Tăcerea ce zace şi doare, dar strigă.
Pe mine un foc nărăvaş mă intrigă:
Trecutul ce arde, viitorul durerii.
Nu ştiu cum s-adun, să împart, să îmbin
Iubirea, durerea,în ochiul mirării.
Când vremea mă pierde în cumpăna zării
Nu ştiu să răspund: să zâmbesc, să suspin.
Mi–ai spus că-n iluzii a trăi nu se poate,
Dar ce pot să văd în clipa cea dată?
Mi–ai stins amintirile-ntr-o noapte ciudată,
Prea lungă, prea snoabă şi jalnică noapte.
