Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Portret de familie în naufragiu

Poeme muzicale – recital de pian Stefan Lovin

Miercuri, 16 noiembrie, ora 19:00, la Teatrul Masca (Bulevardul Uverturii 70-72). În fiecare zi de miercuri, de trei ori pe...

Continuare...


Powered by

Portret de familie în naufragiu

Mădălina Dumitrachede @
28 November 2013

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

Cherchez Hortense: o comedie dulce-amăruie.

Premii: César 2013, Jean-Pierre Bacri nominalizat la premiul César pentru cel mai bun actor, César 2013, Claude Rich nominalizat la premiul César pentru cel mai bun actor în rol secundar

Cherchez Hortense, al şaselea film al lui Pascal Bonitzer în calitate de regizor, după Rien sur Robert (1999), Petites coupures (2003), Je pense à vous (2006) este cel mai rotund, mai bogat şi mai luminos. Regizorului îi place să povestească, cu mult umor, despre lucrurile grave.

Alături de scenarista Agnès de Sacy, cineastul francez sondează universul burghez, uşor nevrotic, şi scoate la iveală o poveste dulce-amăruie din mediul intelectual. Damien Hauer (Jean- Pierre Bacri) este un morocănos profesor de cultură asiatică, într-o multinaţională. El nu are raporturi tocmai călduţe cu ai săi. La insitenţele soţiei sale, Iva (Kristin Scott Thomas), trebuie să intervină pe lângă tatăl lui, un înalt demnitar al Republicii, ca să o salveze pe Zorica, ameninţată cu expulzarea. Soţia sa este regizor de teatru, lucrează la o nouă adaptare după Cehov şi e mai mult ”musafir” în propriul căminul conjugal. Ea doreşte salvarea tinerei sârboaice ( Zorica= Aurora în limba latină; Aurore în limba franceză), cea mai bună prietenă a logodnicei fratelui ei. Intervenţia trebuia făcută la un anume Henri Hortense, de unde, probabil, şi titlul filmului.

Din păcate, relaţia tată-fiu scârţâie, Damien nu se prea înţelege cu Sébastien Hauer (Claude Rich – irezistibil), o persoană seducător de narcisistă (propriul lui tată i se adresează cu “mon vieux”/ “bătrâne”). Lucrurile vor schiopăta; tatăl autoritar evită, pe toate căile, contactul cu Damien. Panicat şi nesigur, bietul Damien îi spune soaţei sale că totul decurge cum trebuie. Complicaţiile se ivesc abia atunci când acesta realizazeză că drăguţa angajată de la bistroul pe care-l frecventa, Aurore / Zorica (Isabelle Carré – extrem de luminoasă), are legătură cu “afacerea”.

Construită după tiparul clasic al unei comedii de moravuri, Cherchez Hortense amestecă ingredientele – adulter, intersectări de traiectorie, trădări, politică, dragoste dezmorţită, coincidenţe (surprize narative), variaţiuni oedipiene, confuzii – şi smulge râsetele spectatorilor. Scenarista a păstrat echilibrul şi-a dirijat povestea către finalul neaşteptat, dar sperat. Istorioarele şi personajele secundare ce gravitează în jurul pivotului central al intrigii însufleţesc pelicula şi dau ”carne” personajelor ocolind schematismul.

Relizatorii au creat unele secvenţe admirabile cum este cea în care Damien se află faţă în faţă cu tatăl lui, în biroul acestuia, şi face gestul pe care spectatorii îl aşteptau încă de la începutul filmului. La fel de emoţionant este şi momentul în care Damien îşi găseşte curajul şi-şi mărturiseşte sentimentele faţă de femeia pe care-o iubise, în vreme ce ea îl anunţase că îl va părăsi şi va avea un copil c-un alt bărbat. Nici nu ştii dacă să râzi sau să plângi în faţa gesturilor acestui personaj, copleşit de propria-i laşitate.

Spectatorul suferă alături de acest tip (aproape dostoievskian) care-şi ascunde profunda lui singurătate, încercând mereu să salveze aparenţele în anturajul său, partenerii de şah de la “Chez Casimir“. Jean – Pierre Bacri etalează multiplele faţete ale talentului său, fiind magistral în secvenţa dejunului de la restaurantul japonez. Şi aici, se poate broda pe tema titlului Cherchez Hortense /Cherchez…la femme fiind pusă în dilemă orientarea sexuală a propriului său tată.

De fapt, fiecare secvenţă ce tratează întâlnirile tată-fiu stârneşte o cascadă de râs molipsitor, probă a unui tip de umor fin, dar percutant.

Regizorul Bonitzer include mişcarea centrifugă a familiei şi-a individului în dezordinea creată de politica lui Sarkozy în materie de imigraţie, care preconizează măsuri pentru a opri “invazia” celor din Est, cu efecte nocive asupra coeziunii sociale. Acest cineast abordează problematica străinilor “fără documente” separându-se de acel polical correctness în vigoare. Descoperind-o pe acea tânără care nu avea “actele în regulă”, dar e singura care-i acordă şi lui atenţie, Damien surmontează toate neajunsurile.

Comedia spumoasă are o mare încărcătură sentimentală. Bazându-se pe dialoguri savuroase, cu o distribuţie minunată, Cherchez Hortense completează un veritabil puzzle al familiei moderne europene.

Regie: Pascal Bonitzer. Scenariu: Agnès de Sacy, Pascal Bonitzer
Distribuţie: Jean- Pierre Bacri – Damien Hauer, Kristin Scott Thomas – Iva Delusi, Isabelle Carré – Aurore, Marin Orcand Tourrès – Noé Hauer, Claude Rich – Sébastien Hauer.

Film proiectat în cadrul Le Festival du Film Français.

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă.
Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC “I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.