Poetul

Poetul avea aripi lungi de hârtie.
Când le ținea strâns pe lângă trup
se aşterneau pe pământ.
Când le deschidea,
se făcea uşor ca pana,
cumpănă- n văzduh.
El ştia secretul copacilor,
cum ancorați de pământ
îşi fac ramurile aripi
spre cealaltă lume.
Cuvântul lui tăia spațiul
în trepte de sticlă arsă din lut,
până sus la Lună.
Acolo, la Marea Liniştii,
aripile de cuvinte le lăsa retoric
şi cobora înapoi pe pământ.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Nicoleta Stanciu

Nicoleta Stanciu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu