Poarta Sărutului

Poartă-mă poartă
spre ziua cea mult aștepată
spre necreata Lumină
neînserată
unde miri și mirese
nenuntite se-nclină
se-adună împreună
la poarta de humă
pe cornul de lună
schimbînd neîncetat
doar jurăminte
fără cuvinte…

Spre firea plăpândă
de vis și dureri
flămândă
Veșnicia și-a întins dumicatul
în talgerul zilei de ieri
refăcând tăcut
din hârbul de lut
clipă cu clipă
minut cu minut
infinitul
întins rotund
ca un sărut.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ela Poenaru

Ela Poenaru De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Un comentariu

Adaugă comentariu