Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Plătim cu timpul nostru…

Un zâmbet (în pași de dans)

A fost odată, ca niciodată… Un scurt fragment din filmul Stormy Weather (1943) prezentându-i pe faimosul Cab Calloway și a sa...

Continuare...


Powered by

Plătim cu timpul nostru…

Anca Horjde @
21 February 2017

Împreună putem supraviețui ignoranței. Susține și tu Webcultura.

Ne puteți citi astăzi și mulțumită lor.

Setea noastră de a avea acces la produse și servicii care odată stârneau dorința de a le avea și noi precum alții a fost stinsă de globalizare. Lanțuri mari ne-au împânzit pământul, care mai colorate, mai diversificate. Au văzut în noi o piață bună de desfacere care le-ar putea rotunji veniturile, iar noi, am văzut în ele șansa de a avea acces la tot ce visam odată și la ce nu credeam vreodată că există.

Cu toate că omul este o ființă înzestrată cu capacitatea de a gândi, comportamentul său este ușor de influențat atâta timp cât audiovizualul îl pândește la fiecare colț de stradă. Doar sunt alții care de acest lucru se ocupă. Să înțeleagă mecanismul de funcționare al omului. Psihologic.

Și cu toate că suntem asaltați de peste tot cu reclame, cu toate că ne simțim agresați, subconștientul le înregistrează iar când suntem puși față în față cu o anumită situație ne găsim că alegem ceva. Ceva care ni se pare cunoscut, ceva care ne oferă încredere. Doar acesta a fost scopul lor până la urmă. Să convingă. Să ne convingă că merită toți banii, să ne convingă că avem nevoie de acel ceva, că va contribui la creșterea calității vieții noastre. Multe argumente și un singur scop. Acela de a vinde.

Ne face să ne dorim mereu câte ceva, întotdeauna altceva, ne manipulează, creează falsa impresie a împlinirii, tehnologia este la îndemâna oricărui om doar cu scopul de a se consuma masiv.

Și nu ne sunt oferite gratuit, plătim cu timpul nostru. Din păcate devenim tot mai individualiști, nu ne mai interesează în alergătura noastră decât să scoatem cel mai bun timp, pentru că timpul înseamnă bani, iar banii sunt cei care îți pot oferi confortul și îndeplini dorințele, uitând că materialul nu poate cumpăra totul, pentru că dacă ar fi așa de ce oamenii care au totul din acest punct de vedere simt că ceva le lipsește, iar acel ceva nu ține de material.

Și atunci mă întreb: oare, dacă ni s-ar lua lucrurile după care alergăm, cu ce am rămâne? Am rămâne fără direcție sau ne-am trezi din acest vis colorat care ni se proiectează zilnic? Dar, oare i te poți opune?

Despre autor

Anca Horj

| De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.