Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Plânsul tăcerii

Cultul fericirii

“Când eram la școală, m-au întrebat ce vreau să devin când voi fi mare. Le-am spus că vreau să mă...

Continuare...


Powered by

Autor: Emilia Amariei

Plânsul tăcerii

Emilia Amariei7 November 2016

Și orice creangă goală ce-a rămas,
Când frunzele-au căzut pe jos, uscate,
Pe crâncena secundă cât un ceas,
A plâns amarnic, de singurătate.

La fel și omul singur pe pământ
E-un plânset jalnic, fără mărginire,
Prea lesne-i simți tristețea din cuvânt
Și bezna cea adâncă din privire.

El își închide visul fără rost
La porți atârnă lacătele grele,
Nu va mai fi nimic precum a fost,
E prea târziu și vremurile-s rele.

Nu se aud nici hohote cum ies,
Nici un suspin urechea n-o ajunge.
Se plânge mult, se plânge tot mai des
Și lacrima tăcerii greu străpunge.

plansul-tacerii

Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Mulțumim!

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Emilia Amariei

Emilia Amariei

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici.

Comentează

Parteneri