Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Piloțienisme

Aşteaptă-mă

Pădure aşteaptă-mă mâine n-o să mai întârzii, ai să vezi mâine va fi reîntâlnirea nu scutura merii sălbateci nu astupa...

Continuare...


Powered by

Piloțienisme

Vladimir Stoicescude @
20 December 2013

Susține și tu Webcultura. Mulțumim!

Vezi aici cine sunt cei cărora le mulțumim până acum.

N-am înțeles niciodată de ce noi, ca entitate națională, avem tendința să aplaudăm după ce aterizează avionul.

Vă pot spune, cu o oarecare certitudine, că piloții sunt mânați, în primul rând, de siguranța proprie. Noi avem tendința, ca fiecare ființă umană, să punem mare preț pe propria supraviețuire: suntem siguri, în primul rând, pentru noi înșine.

Trebuie menționat că nu toate aterizările sunt la fel, din câte am observat și filosofia fabricilor “piloțienești” diferă: piloții români sunt mai mândri de aterizările lor, mai artiști, mai “eminescieni”, pentru ei contează mai mult confortul pasagerilor și stima proprie. La polul opus, eu am fost învățat sa fiu pragmatic, am fost învățat că încercările de “înfrumusețare” pot duce la întâmplări mai puțin plăcute. Este adevarat că, la partea stilistică, piloții români lasă o impresie mult mai bună. Eu însă prefer ca avionul pe care îl comand să se așeze cât mai rapid pe pistă, aproape eliminând șansele ca eu să rămân fără pistă sau să mă trezesc azvârlit în iarbă.

Nu mă înțelegeți greșit, școala de aviație românească este recunoscută pe plan mondial pentru calitatea piloților. Dacă ei reușesc să se simtă și să fie siguri, de cele mai multe ori câțiva metri în plus sau în minus sunt irelevanți.

Cred că am în jur de 1000 de aterizări, în cinci avioane diferite (tipuri, mărci sau modele). Problema este că, atunci când un pilot decide să decoleze, noi nu avem luxul de a trage pe dreapta. Atunci când un pilot decolează, se angajează să aterizeze. Nu există o plasă de siguranță, tot ce urcă trebuie să coboare și pilotul își asumă întreaga responsabilitate. Când este soare afară, nu bate vântul și cunoaște aeroportul, de cele mai multe ori, aterizările sunt “standard”.

Acum să luăm acest “standard” și să facem din soare o vara toridă, temperatura va afecta performanța avionului. Să îl numim pe acesta standardul doi.

Să luăm “standardul doi” și să îl modificăm puțin: menținem problema cu densitatea aerului, însă acum presupunem că este noapte și că pilotul nu a mai aterizat până în momentul de față pe acest aeroport. Am sa îl numesc standardul trei.

În standardul patru menținem toate variabilele menționate mai sus, însă acum adăugăm condiția norilor. Norii sunt foarte jos, 200 de picioare, pilotul fiind nevoit să piloteze până la altitudinea “minimă” cu ajutorul instrumentelor. Mai mult decât atât, atunci când iese într-un final din nori, el trebuie să facă tranziția între zborul cu ajutorul instrumentelor și zborul privind afară.

Standardul cinci: pentru că este vară, aeroportul este sub amenințare de furtună. Turnul de control te avertizează că un alt pilot a raportat “wind shear” și tu cunoști că există pontențialul pentru “microburst”. “Wind shear” înseamnă o schimbare rapida a vitezei și/sau a direcției vântului. “Microburst” este o coloană de aer, aer ce este împins cu mare viteză spre pământ, ambele au potențialul să fie catastrofale.

Standardul șase: tot ce am spus până acum, la care adaugăm și vântul aproape perpendicular cu pista, ce te poate arunca în șanț, oboseala, starea mentala a pilotului și experiența în situații similare. Șansele sunt că te grăbești să ajungi la destinație, pentru a nu zbura mai mult decât îți este permis prin lege. Dacă ai noroc, probabil muncești de 11-12 ore când treci prin toate astea și dacă ești norocos ca mine, îți poate trece un coiot prin față în timp ce rulezi pe pistă cu 100+ km/h. Dacă ești extrem de norocos, am un prieten pentru care coiotul a fost căprioară.

“Du-te bă, că tu prea ții cu ursul.” Corect, însă ce am spus eu aici nu sunt deloc scenarii fantastice. Aceasta este realitatea, o realitate pe care ne-o asumăm.

Poate românii au dreptate: într-o lume în care piloții au început să fie considerați șoferi de autobuz, cred că aplauzele sunt reacția cea mai potrivită. Suntem prinși în fenomenul “viselor copilăriei”, fapt care duce la “prostituția” piloților pentru a deveni ce au visat. Din nefericire, suntem dispuși să acceptam salarii proaste și să îndurăm o calitate a vieții ce nu corespunde cu percepțiile publicului călător. Este trist, însă nu putem lua atitudine atunci când sunt 100-1000-5000 de persoane ce sunt dispuse să piloteze gratis.

apus-avion

Despre autor

Vladimir Stoicescu

| Blog | Facebook | De același autor

Eu Sunt lumina de la capatul noptii, si adierea vantului de vara. Sunt Alfa si Omega, intunericul in lanul de secara. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt ambitia inaripata si sunt sangele stramosilor. Sunt mormanul de pamant, sunt copilul muribund. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt vipera ce-ti sopteste , si sunt cantecul de leagan Sunt femeia ce zambeste la barbatul care intreaba Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt diavolul cu pene, sunt Adam in pielea goala. Sunt tristetea absoluta, efemera, si fatala. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt o pata de culoare, ba un verde, ba mai tare. Esti un negru! Sunt culoare. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt mainile lui Venus, si sunt catelusul schiop Sunt atent calcand pe tine, cand eu am calcat pe mine. Sunt … sunt … Sunt … sunt? Esti. Cogito ergo sum.

Comentează

Atitudini

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.