Picturile care ar fi putut salva milioane de vieți

Mai puțin cunoscutele creații plastice ale unui foarte cunoscut personaj.

Dacă încă nu l-ați recunoscut pe puștiul din imagine, să vă spune mai întâi, câte ceva despre el. În primul rând, nu s-a prea omorât cu școala: potrivit dascălilor, era “un elev inteligent, dar fără nicio dorință de muncă”. Nu îi plăceau matematica și științele naturii, însă era înclinat către arte.

Așa că, la 18 ani, a decis să devină pictor. Și, prin urmare, a plecat la Viena pentru a urma Academia de Arte Frumoase.

Din păcate, examinatorii l-au considerat “nepotrivit pentru pictură”. Și l-au respins. Fapt ce nu l-a descurajat. Așa că a mai încercat să intre încă o dată la Academie. Însă a fost respins din nou. Dar, chiar și așa, vreme de șase ani a trăit doar din pictură. Pictând mai cu seamă clădiri din cartierele vieneze și vânzându-le apoi în cafenele.

Iată una dintre acestea.

Iar dacă nici acum nu ați ghicit despre cine este vorba, iată o altă pictură. De această dată, semnată.

Da, exact, A. Hitler. Sau, altfel spus, Adolf  Hitler. Iată și alte câteva dintre creațiile sale. Nu înainte de a ne gândi că, poate, dacă Hitler ar fi fost admis la Academia de Arte, ar fi existat posibilitatea de a rămâne pictor. Și, chiar dacă nu sunt capodopere, picturile sale ar fi putut salva astfel milioane de oameni.

(surse: 1, 2)

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

2 comentarii

  1. dendris

    Hey!!! Nu pictor!
    AH voia sa devina arhitect, dragii mei! 😉

  2. Patrcik H.

    Da, la frustrarea lui dată de copilăria fără tată (și cu încredințarea că – cel puțin așa spun unele documente mai noi – tatăl ar fi fost un evreu bogat, pe a cărui proprietate lucra mama lui A.H.) se adaugă frustrările respingerii la Arte. (Unde, ca un gaz pe focul minții șablonarde a tânărului A.H., deja îmbibată de ultranaționalism, mulți dintre dascăli erau evrei…)

Leave a Reply to Patrcik H. Cancel reply