Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Permanenţe ale istoriei

Cele mai frumoase fotografii ale coastei spaniole

Deși autodidact, Jose Ramon Irusta este autorul unora dintre cele mai frumoase fotografii ale zonelor de coastă ale Spaniei. “Văd...

Continuare...


Powered by

Permanenţe ale istoriei

Mădălina Dumitrachede @
2 July 2014

Câteva gânduri despre dăinuire.

În general, dăinuirea unui popor rezidă în cultură, nu în divertisment. Aici, nu există globalizare, poate doar în sensul “fraternizării” valorilor egale.

Francezii au fost o naţie de tereştri, prin realismul lor de popor agrar, dar şi de călăreţi destoinici. Logica francezilor, celebrul lor raţionalism, nu e decât retorică, nu dovedeşte nimic altceva decât neistovirea lumii ca discurs. Francezii sunt mai maturi decât englezii, au viclenia şi cinismul omului trecut prin viaţă, în vreme ce englezii au un soi de timiditate adolescentină. Agnosticismul englezesc nu e decât teamă de a nu se da în spectacol, o neîncredere în retorică, în histrionism, în vreme ce ateismul francez e tocmai vanitatea propriului meşteşug sofistic.

Englezii s-au simţit foarte apropiaţi de vechii greci. Literatura picarescă, lăsată de Smolett, Fielding, Defoe, Byron cu al său Don Juan, e odiseică.

Tragedia clasică franceză e “telurică”, precum e şi drama romantică: nici urmă de naufragii, talazuri sau insule. Shakespeare născoceşte până şi-n Bohemia un ţărm de mare de care-şi izbeşte valurile versurilor. Totuşi, muzica apelor a pătruns şi în pictură la ambele naţii: francezii sunt maeştri ai tablourilor în ulei, pe câtă vreme englezii sunt acuarelişti neîntrecuţi.

De câte ori cârma istoriei a trecut de la popoarele mării la cele ale uscatului, de la greci la romani, de la genovezi şi veneţieni la turci, de la japonezi la chinezi, de la englezi la americani şi ruşi – omenirea a coborât de la artă la birocraţie, de la creaţie la administraţie.

Dacă Grecia mai reprezintă încă istorie, închipuire şi paradis turistic, America nu este altceva decât o fotografie polaroid vârâtă într-un plic cu destinaţie incertă. Totuşi, America este o dovadă vie a europenizării, lume de la care a preluat sofisticarea, curiozitatea, dar şi eclectismul. McDonaldizarea, Disneylandizarea (Disneyland =”Cernobîl cultural”) Coca-Colonizarea – toate converg spre trasnconsumerism.

Crescuţi în cultul muncii, un concept tradiţional, dedus din etica protestantă, americanii sunt predispuşi la acţiune. Lipsa de timp şi presiunea muncii “de la nouă la cinci” i-au transformat în consumatorul de  McDonald’s. Americanul adoră cumpărăturile la supermarket (superstore), weekend-urile la mall şi trăieşte sub hipnoza mass-media.

Altfel, există şi o  Americă în care se regăseşte sentimentul aventurii spiritului, conştiinţa ecologică, respectul pentru diferenţă şi atenţia “feroce” pentru libertatea individuală. Trebuie să admitem că reversul face parte  din complementaritate.

“Dumnezeu le-a lăsat englezilor marea, francezilor pământul şi germanilor văzduhul” conchidea romanticul german Jean-Paul Richter referindu-se la permanenţele istoriei.   Totuşi, nepieritor este poporul care îşi cunoaşte şi îşi preţuieşte valorile.

Permanente

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.