Pentru că…

Ai dispărut, cam cum dispare marea
din ochii unui cer introvertit
sălbăticite vorbe pierd cărarea
spre lume şi un zâmbet învechit

se-aşază iar ca laitmotiv pe chipul
unui poem, ce ştie că mă mint…
Devremele şi-a cam cernut nisipul
și-i prea târziu ca să-ţi mai spun ce simt…

Ai dispărut deşi spuneai că valul
ce ne lega de şanse cu-acei nori
va exista şi de se surpă malul,
și de se şterge roşul din culori,

și dacă râsul plânsului ne vinde,
și-atunci când talpa-mi va culege spini…
Ai dispărut iar zborul se desprinde
din aripi ca o umbră de tulpini…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu