Pe tine

Te duce ploaia asta prea departe.
Să te privesc plecând? Abia-ndrăznesc.
Rămâi în vis dar… visele-s deşarte…
Când umbrele în noi se înteţesc

și-n jur se-ntunecă a întomnare
îmi reazem iar povestea de tăceri
și fruntea de fereastra asta care
pe mine… nu mă duce nicăieri.

E frig şi-n suflet, frig şi în odaie.
Mă învelesc cu pledul unui gând
în care trupul tău e tot văpaie
și-mi încălzeşte zâmbetul plăpând.

Te laşi purtat de ploaie prea departe.
și te tot duci… Nicicum nu te opreşti
iar lumea noastră iarăşi se împarte
în două: “unde-s eu” şi “unde eşti”…

(blog)

pe-tine

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu