Pășesc pe ape

Aș vrea ca viața să mă strângă-n brațe,
Să-mi pâraie-n strânsoarea-i fiecare os,
Singurătatea s-o ducem în instanțe,
Să fie judecată pe față și pe dos.

Ocean să mă scufunde, ascunsă printre valuri,
Să-mi urle vijelia prin sânge și prin plete,
Zdrobind singurătatea, să o izbim de maluri,
În versuri prea sărace, desuete,

Cu fruntea-ncovoiata de-a nopților povară,
Pășesc desculță peste vremuri sterpe,
Gustând din fructul vieții dulce-amară,
Lumina mă învață să pășesc pe ape.

pasesc-ape

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Moldovan Corina

Moldovan Corina De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu