Pasărea de la fereastră

Ea, pasărea
stătea la fereastra mea.
Eu, o priveam,
încet ─ fără să o sperii.
Ea, parcă mă întrebă:
Tu, ce mai faci?
Eu, i-am răspuns din gândiri,
şi din priviri:
“Sunt bine, mi-era dor de tine!”.
Apoi, i-am făcut o fotografie.
Ea nu s-a speriat,
deci, nu a zburat.
A continuat a mă privi
ca şi cum
ne citeam reciproc gândurile.
Ea, a continuat să mă privească.
Apoi, mi-a ciripit uşor, cu dor:
“Sunt un mesager al soarelui,
am poposit pe marginea pragului
să-ţi dezmierd în clipă
cu-a ochiului aripă
pleoapele ochilor tăi
căci ştiu ce le-au făcut cei răi!”
Apoi, uşor, pasărea cu dorul
şi-a luat iar zborul.

pasarea

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Angela Ciuraru

Angela Ciuraru De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu