Păpădia

Păpădia e o plantă
Foarte simplă şi galantă.
Disipată peste lume,
Creşte singură oriunde,
Ştie viaţa să-şi adune.
Creşte tufă gălbioară,
Cu sămânţa pe afară,
Pe o sferă efemeră,
Cu codiţă şi umbrelă.
Casa lor e cam fragilă.
De-o atingi ea se destramă,
De uşor o sufli, zboară.
Bate vântul dintr-o dată,
Şi-o transportă fără plată.
Se ţine de umbreluţă,
Până-o duce la căsuţă.
Din pământ ea va să crească,
Pălărie îngerească.
Înnoită şi semeaţă,
Păpădia cea isteaţă.

Angela Ciuraru

Recomandări

Adaugă comentariu