Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Orbii

O cerere in casatorie bizara

Întrebare: cât de romantică e o cerere în căsătorie dintre un țânțar și un armăsar? Dintr-o piesă precum “Cerere în...

Continuare...


Powered by

Orbii

Sorin Tudorde @
28 May 2014

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

Un sonet de acum un veac și jumătate. Care descrie perfect lumea în care trăim astăzi.

Am fi putut scrie ceva de genul “nu o sa-ți vină să crezi”, “incredibil”, “uluitoarele predicții”… Pe WebCultura, precum știți, nu folosim așa ceva. Așa că ne mulțumim să vă spunem doar atât: acest sonet a fost scris în anul 1857.

O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.

Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere…
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.

Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
– De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?

Charles Baudelaire (9 aprilie 1821 – 31 august 1867),
Orbii (din volumul Florile Răului, 1857)

orbii

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.

Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.