Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Orbii

Îngerii cu chip de om

V-aţi imaginat vreodată cum arată un înger? Pe vremea când eram copilă, îngerul imaginat avea statura mamei şi zâmbetul bunicii....

Continuare...


Powered by

Orbii

Sorin Tudorde @
28 May 2014

Un sonet de acum un veac și jumătate. Care descrie perfect lumea în care trăim astăzi.

Am fi putut scrie ceva de genul “nu o sa-ți vină să crezi”, “incredibil”, “uluitoarele predicții”… Pe WebCultura, precum știți, nu folosim așa ceva. Așa că ne mulțumim să vă spunem doar atât: acest sonet a fost scris în anul 1857.

O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.

Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere…
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.

Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
– De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?

Charles Baudelaire (9 aprilie 1821 – 31 august 1867),
Orbii (din volumul Florile Răului, 1857)

orbii

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.