Octombrie şi tu

Ajută-mi Doamne să îl uit,
ia-mi toate amintirile
cu noi îmbrățişați,
Tu fă ce ştii,
(nu mai avem un cuib),
poate le înțelegi rostirile
şi vă vorbiți ca-ntre bărbați.

Şi n-aveam alte odăițe,
ne viețuiau de-a valma
demoni şi zeițe,
ce în vâltoarea lor
ne-au smuls din palmă
liniile iubirilor,
cu noi, în noi îngrămădite.

Acum e soare, să ştii,
un soare ce mă iubeşte
chiar dacă păru’ mi-e burzulit.
De-o vreme, un sfânt
îmi săruta lacrimile în locul tău
şi nu-mi cerea nimic,
chiar nimic nu-mi cerea.
Mă săruta şi ne plimbam de mână
cu amintirea ta

octombrie

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ioana Haitchi

Ioana Haitchi Blog | Facebook | De același autor

Născută în Năsăud în 16 noiembrie 1967, copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 locuieşte la Cluj. Ea consideră poezia, forma elevată de exprimare a sinelui. Publică prima poezie în 1987 şi are în pregătire câteva cărţi de poezie. Traduce din spaniolă, franceză şi germană, scrie şi eseuri şi proză scurtă.

Recomandări

Adaugă comentariu