Ochii ce-i iubeam

ochii…Iar ochii ce-i iubeam priveau în altă parte
Și-n clipe efemere clipeau din când în când
Și se-amăgeau ei înșiși cu raza lor de șoapte
Ce strălucea prea tare- că mă sfârșeam plângând…

Mințeau ochii aceia- că eu i-aș fi iubit
Vreodată, într-o noapte, când stelele din cer
S-ar fi ciocnit născând fragmente de Zenit
În suflete mărunte pictate în eter…

Într-un șăgalnic gând, se aninau de-un zâmbet
Covârșitor de rece, covârșitor de-absurd,
Se adânceau cu sete în lacrimi de descântec
Ca să se zbată iar în cristalinul surd.

În ei ascuns-am vise de harpă, de opal,
În care doar tristețea-mi se mai frângea în dor,
În ei m-am oglindit orbește în zadar
Și crunt mă prăbușisem în al meu sadic zbor.

…Iar ochii ce-i iubeam priveau în alte zări-
-Acum, am spart oglinda în care străluceau,
Iar cioburile sale se-aruncă-n trei chemări
De un pustiu pe care eu înapoi nu-l iau…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Alina Dragan

Alina Dragan De același autor

Lasa adesea versul sa spuna lucrurilor pe nume. Citeste sau scrie cu drag poezie in momente de melancolie. Ii plac calatoriile si clipele petrecute cu oamenii apropiati.

Recomandări

Adaugă comentariu