Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

O viață minunată

Din Paris, cu dragoste

Să zâmbim, în 90 de secunde. Un film amuzant, combinând atmosfera retro a Parisului și un joc devenit de acum...

Continuare...


Powered by

O viață minunată

Mădălina Dumitrachede @
19 December 2013

It’s a Wonderful Life (1946) – o fabulă cinematografică optimistă.

“No one is born to be a failure. No one is poor who has friends.” Aceste (aparent) platitudini sunt lipite pe etichetele ediţiilor home-video ale clasicului film It’s a Wonderful Life, în regia lui Frank Capra. Evergreen-ul sărbătorii de Crăciun nu este doar un film sentimental, în el dospesc teme destul de întunecate peste care domneşte morala. Fantezie delirantă, umanism aproape “fanatic” (sacrificiu de sine, dezamăgire, fragilitatea fericirii) şi, mai ales, creativitate în materie de regie, It’s a Wonderful Life rămâne capodopera lui Frank Capra. Filmul, realizat în 1946 (!), reuneşte mai toate calităţile autorului şi imprimă poveştii paradisiace un ritm “infernal”. La prima vedere, cineastul american a găsit cheia care deschide inimile americanilor în plin sezon hibernal, iar filmul se poate aşeza printre “dulciurile” de Crăciun. Regizorul aparţine “epocii de aur” de la Hollywood. Încercând să ţină piept concurenţei marilor studiouri, şi-a creat propria casă de producţie (Liberty Films), să poată avea deplină libertate de creaţie. Turnat în 1946, filmul It’s a Wonderful Life a fost primul “născut” din catalogul “Liberty” şi… încă nu are riduri.

Micul oraș Bedford Falls a fost în criză. George Bailey este, totuşi, într-un mare impas – patron al unei mici instituţii bancare, nu face faţă “puternicilor” ce vor să reducă la neant frumoasele lui intenţii. Situaţia capătă proporţii catastrofale pentru că el datorează opt mii de dolari; cupidul bancher Potter l-a împins spre faliment. Apăsătoarea relaţie dintre omul bogat, dar crud şi bonomul George devine insuportabilă. Toţi locuitorii orăşelului se roagă pentru salvarea lui George. În noaptea de Crăciun, bietul George înceracă să se sinucidă.

Rugăciunile locuitorilor din Bedford Falls ajung în Cer, unde Clarence, un “înger de al doilea rang”, se decide să îl salveze pe bărbatul care făcuse atâta bine, ajutând mereu pe toată lumea. Acum, şansa e de partea lui George –îngerul (el însuşi căutâd Paradisul) i se “aşază pe umeri” şi-l ajută se iasă din fundătură.

Deşi nu a fost receptată prea bine de publicul de după al doilea război mondial, această fabulă plină de optimism a câştigat, încet-încet, inimile spectatorilor. Mai întâi, publicul de peste Ocean a regăsit, în această poveste, viziunea democratică şi profund creştină –o reală odă închinată omului. Filmul It’s a Wonderful Life pare o demonstraţie a faptului că, în America, cei slabi rezistă în faţa celor mai puternici doar dacă dau dovadă de mult curaj şi perseverenţă. Latura democratică este completată şi de cea creştină, căci Dumnezeu dă o mână de ajutor celor plini de curaj, dar supuşi încercărilor. Temele profund umane – inocenţă, solidaritate, bunătate şi redempţiune – sunt perfect armonizate în acest “film-cult”.

Ca şi cealaltă poveste (celebră) de Crăciun – A Christmas Carol, de Charles Dickens –istorioara narată de Frank Capra aduce o viziune alternativă asupra realităţii. Dacă în cazul poveştii lui Dickens, este vorba despre redempţiunea lui Scrooge, în It’s a Wonderful Life, virtutea şi altruismul lui George (uimitorul Jimmy Stewart) duc la reabilitarea celui întunecat.

Personajul George Bailay este ca un creuzet al speranţelor pierdute. De-a lungul vieţii, el a îndurat dificultăţi şi a fost supus neajunsurilor. Din doruinţa de-a face bine altora, el alege constant să renunţe la visele lui (călătoria în Europa şi chiar luna de miere în insulele Bermude). În spatele acestor speranţe pierdute, se prefigurează lăcomia nemilosului Henry F. Potter (Lionel Barrymore), o adevărată “otravă” pentru oraşul Bedford Falls. Interpretat, cu o “desăvârşită” imoralitate, de marele actor Lionel Barrymore, zgârcitul bătrânel foloseşte toate armele nepermise (minciună, mită, furt) pentru a-l ruina pe George. La acestea se adaugă şi manevrele proaste făcute de unchiul Billy, firma ajungând în pragul falimentului.

Filmul nu edulcorează realitatea socială a acelor vremuri, dimpotrivă, relevă accidentele în care sunt implicaţi George şi fratele său, Harry (în copilărie, George şi-a salvat fratele de la înec, pierzându-şi auzul de la o ureche), moartea părintelui său şi, desigur, războiul. După moartea tatălui, George s-a dedicat muncii, renunţând la studiile universitare. Singura lui mare avere a constat în familie şi prietenii apropiaţi. Construcţia narativă, în care partea melodramatică este asumată, surprinde viaţa lui George încă din copilărie până la acel “ceas negru”. Viaţa sa are şi bune şi rele – iubire, umor, dar şi tragedie. Vedem cum micul George visa să devină explorator, apoi cum o curtează pe frumoasa Mary Hatch (Donna Reed), râdem la scena ”băii” neaşteptate din liceu, dar ne întristăm la moartea lui Peter Bailey, tatăl lui George.

În această lume, tragedia şi ruina sunt întotdeauna chiar după colţ, şi numai eroismul unor oameni ca George Bailey mai oferă o speranţă pentru ceva mai bun. Ca multe alte filme de Crăciun, It’s a Wonderful Life nu are prea mult de-a face cu adevărata semnificaţie a Crăciunului, ci doar perpetuează (populara) confuzie religioasă despre acele fiinţe devenite “îngeri”. Chiar şi așa, meritul filmului este mare, căci este pus în mişcare de rugăciunile concetăţenilor lui George Bailey. În cel mai întunecat moment din viaţa sa, George îi mărturiseşte lui Dumnezeu că el nu este ”un bărbat care se roagă”, ci unul care dăruieşte ceea ce are semenilor săi, din dragoste. Ruinarea sa materială, născută (şi) din altruism, reflectă spiritul Crăciunului. Regizorul a introdus acel personaj simpatic – îngerul păzitor – ca să dovedească tuturor că viaţa merită trăită. Trucul folosit este acel exerciţiu – dorinţă de a vedea cum ar fi fost lumea dacă el nu s-ar fi născut: soţia sa ar fi fost o singuratică “fată bătrână”, fratele lui ar fi murit, unchiul său ajungea într-un ospiciu de nebuni, iar Potter ar fi dominat întreg oraşul. Călătoria, alături de Clarence (Henry Travers), prin această realitate alternativă coşmarescă îi deschide ochii. Fiinţa supranaturală îl convinge de importanţa pe care o are contribuţia fiecărui individ şi de valoarea vieţii în sine.

Distribuţia a fost una de excepţie: Potter, în interpretarea lui Lionel Barrymore îl face pe Scrooge să pară un domn cumsecade, Thomas Mitchell construieşte un unchi Billy adorabil, chiar dacă era un lamentabil partener de afaceri, Henry Travers este simpaticul Clarence, îngerul de “clasa a doua”, ce încerca să-şi dobândească aripile, Gloria Grahame este Violet, “fata rea” din Bedford Falls, care avea o slăbiciune aparte pentru George.

Combinaţia perfectă dintre poveste, personaje, mesaj şi valorosul suport actoricesc fac din pelicula It’s a Wonderful Life una dintre cele mai plăcute experienţe ale unui iubitor de cinema.

Regie: Frank Capra. Scenariu: Frances Goodrich, Albert Hackett, Frank Capra. Compozitor: Dimitri Tiomkin. Operator: Joseph Walker, Joseph F. Biroc, Victor Milner. Montaj: William Hornbeck.
Distribuţie: James Stewart (George Bailey), Donna Reed (Mary Hatch), Lionel Barrymore (Mr. Henry F. Potter), Thomas Mitchell (unchiul Billy ), Henry Travers (Clarence Osbody).
Palmares: Globurile de Aur (1947) – Cel mai bun regizor: Frank Capra, Oscar (1947) – Cel mai bun film, nominalizat: Frank Capra, Oscar (1947) – Cel mai bun regizor, nominalizat: Frank Capra, Oscar (1947) – Cel mai bun montaj, nominalizat: William Hornbeck, Oscar (1947) – Cel mai bun actor, nominalizat: James Stewart. Un trofeu special, acordat în 1994, lui Jimmy Hawkins, pentru întreaga activitate de fost copil-vedetă.

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.