Numai noaptea

O foarte frumoasă poezie.

numai-noapteaNumai noaptea vino, când tăcerea
Se lovește tainic de ferești,
Când ma-nchid ursuz în încăperea
Unde stau și-aștept să te ivești.

Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă,
Dar s-a prins în curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, când se lasă
O perdea de plumb pe ochii treji.

Fluturând în urma ta eșarfe
Negurile toate de pe lac,
Fă să înceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreagă nu mai tac!

Și la umbra lunii blestemată
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii și mai neașteptată
Decât ai fi fost, venind prin vis.

Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cât aceste nopți ce ma-mpietresc.
Dacă vii, bătând ușor din palme,
Numai noaptea vino, când primesc!

Numai noaptea, când e luna plină
Și pe stânca neagra, lânga-un trunchi,
Presimțindu-și pântecul, virgină,
Căprioare cad în genunchi,

Când se umple cerul cu șoapte
Pline de mister și prevestiri,
Numai noaptea vino, când e noapte,
Și Sibiul tot, un cimitir.

Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce
Sărutarea nopții pe obraz.
Locuiesc la ultima răscruce!
Cheia-i lângă poarta pe zăplaz!

Radu Stanca
(5 martie 1920 – 26 decembrie 1962)
Numai noaptea

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu