Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

“Nu poți pleca din tine însuți”

O bicicleta retro

Pentru toți cei care și-ar dori să pedaleze cu stil. Minunăția din imagini a fost creată manual de către designerul...

Continuare...


Powered by

“Nu poți pleca din tine însuți”

Sorin Tudorde @
6 January 2014

“Dragostea apare la o fereastră, înainte de-a bate la ușă.

Cunoști o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calități și defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămâi “tu” în prezența ei, adică spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau cum e mediocră, având surprize agreabile și dezamăgiri supărătoare, până când, într-o zi, simți că, mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care-l știi numai tu.

Bătaia de inimă pe care ți-o dă acest secret te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi braţele spre primăvara lor. Iubești. Și femeia de mult cunoscută îți pare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o.

Tu ești zidul înflorit al captivității mele.

Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aș fi ajuns cu zdrențele tinereții mele sfâșiate, dându-ți ultima ei picătură. De ar fi fost să trec prin ierburi cu șerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aș fi călcat pe șuierul morții mele, aducându-ți-o să-i închizi ochii. Dar la poarta casei tale veghează dragostea – și mi-am tras pașii înapoi ca la ieșirea cu icoana din biserică. Cânt răgușit pe sub ferestrele casei tale, cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcați la răspântii de drum: Ascultați, voi toți, bucuria și durerea mea.

Suntem două libertăți. Dragostea noastră nu e umilință, e o mândrie. Nu vreau să te copleșesc, să-ți limitez viața numai la mine. N-aș avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ți cer decât dragostea ta. Aceea e a mea și numai a mea. N-o împart cu nimeni. Așa cum nici tu nu vei împărți cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste ești liber a trăi cum vrei.

Condiția dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat.

Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige și nu știe unde. Sunt între cele patru zări: răspântia lor.

Dragostea arde, dar lipsa ei usucă.

Iubești și ca să nu fii singur, ca să te însoțești. Dar iubind te îndrăgostești de altceva decât omul real și planar – trecut, prezent și viitor – pe care crezi că-l ai prin gestul de cuprindere și însoțire al dragostei.

Nu poți pleca din tine însuți.”

Ionel Teodoreanu (6 ianuarie 1897 – 3 februarie 1954)
Lorelei

joc

(foto)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

    Comentarii
  1. M

    cel mai frumos post ,cele mai " brr " cuvinte si adanci sentimente ... cele mai de regasit cuvinte .

  2. Maria-Adriana

    Una din cele mai frumoase carti pe care le-am citit.

  3. Cristina Petcu

    „Suntem doua libertăti. Dragostea noastra nu e umilinta, e o mândrie.“

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.