Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Nu avuția ne face oameni mari

Primul film de Crăciun din istoria cinematografiei

Un film realizat în anul 1898. Moș Crăciun, filmul realizat în 1898 de către George Albert Smith este primul film...

Continuare...


Powered by

Nu avuția ne face oameni mari

Anca Horjde @
28 June 2017

Niciodată nu am înteles rostul luptelor pe care oamenii le poartă pentru a trece în proprietatea lor avuția altora: părinți, bunici sau că e vorba de oameni străini nouă.

Mulți au primit, puțini au știut păstra și înmulți ceea ce au primit. Pentru că atunci când primești ceva, nu ești conștient de ce ascunde acel ceva. Nopți nedormite, lacrimi vărsate sau adunate pe interior, multă muncă doar pentru a construi ceva.

Dar așa am fost crescuți, să lăsăm ceva în urma noastră. Un copil care să ne ducă numele mai departe, o avuție, care să adune într-un cuvânt mai multe lucruri și astfel să amintească de noi. Numele este prima moștenire pe care o dai mai departe. Acesta este izvor dorinței omului de a avea măcar un băiat care să-l ducă mai departe.

Ca și în cazul numelui, la fel este și cu avuția. Adunăm, construim cu scopul de a lăsa o urmă, pe care să o dăm mai departe, și astfel să supraviețuiască timpului. Însă pentru ca aceasta să reziste timpului, e nevoie ca aceia care o primesc să fie doritori de a continua lucrarea, să nu o risipească, să fie pregătiți pentru a o primi nu doar să li se pună în brațe.

Copiii nu sunt niște oameni mici care au nevoie permanentă de o protecție ridicată. Să nu uităm că așa cum au reușit să facă primii pași, la început susținuți, ca mai apoi singuri, așa pot să facă orice. Cu cât le creăm o lume de basm cu atât vor ști și se vor adapta mai greu la mediu în momentul în care se vor trezi în realitatea așa cum e ea.

Să nu-i legăm de noi pentru ce va fi scris în testament sau să le cumpărăm pământ crezând că locul lor va fi lângă noi, ci mai degrabă să-i învățăm să-și construiască prin munca lor ceea ce vor avea, iar ceea ce le vom oferi noi să fie complementar.

E trist când părinți, bunici ajung să se simtă intruși în propria casă sau vizitați doar pentru ce reușesc să dea mai departe.

Nu avuția ne face oameni mari ci ceea ce devenim având-o alături sau nu.

Despre autor

Anca Horj

| De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.