Nesfârșire

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Acoperă-mi, iubito, cu palmele tot părul,
E prea aproape cerul în care rătăcim,
Mai zi-mi minciuni de parcă am ști tot adevărul,
Avem destule vreascuri, tăceri destule știm.

Mai povestește-mi, dragă, ce faci când ești plecată,
De când dispari întruna, de când ne-ndrăgostim?
De-atunci de când în vene ți-ai pus, de frică, apă,
Iar mie focul veșnic – să nu ne mai răcim!

Mai pune niște iarbă peste jăratec, dragă,
Și stai mai lângă umbră, cum stai de obicei,
Pe jumătate iarnă, pe jumătate vară,
Trosnesc priviri în sobă și cad pe noi scântei.

E cea mai lungă noapte și nesfârșit de clară,
Te văd dansând cu mine, cu sufletul inert
Și te dezbrac continuu … Din ce în ce mai goală,
Condamnă-ți frumusețea, iubirea nu ți-o iert!

Descoperă-mi, iubito, în palme nemurirea,
E prea departe țărna pe care ne iubim,
Mai zi-mi minciuni de parcă am pierde amintirea,
Avem destule vreascuri, tăceri destule știm…

nesfarsire

(foto: Jeff Padget)

Radu Pozneac

Radu Pozneac Blog | Facebook | De același autor

Cuvintele rezistă cel mai puțin tentației de a muri, dar trăiesc cel mai mult...

Recomandări

Adaugă comentariu