Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Nada: curajul de a te împotrivi destinului

Harta şi teritoriul

Risum teneatis, amici? / “V-ați putea ține râsul, prieteni?” (Horațiu, Ars poetica, 5) De nepătruns pare misterul în care este...

Continuare...


Powered by

Nada: curajul de a te împotrivi destinului

Sorin Tudorde @
24 July 2013

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

La 11 ani a fugit de acasă. Pentru că părinții vroiau să o vândă unui viitor soț. Pentru a doua oară.

Se numește Nada al-Ahdal și este o fetiță din Yemen. Unul dintre cei opt copii ai unei familii modeste, Nada a fost crescută de unchiul ei, Abdel Salam al-Ahdal, tehnician video la o televiziune din Sana’a, încă de la vârsta de trei ani. Și astfel a avut șansa de a scăpa de neajunsuri, de a merge la școală, de a învăța engleza și de a-și dezvolta o pasiune pentru muzică.

Însă, chiar dacă nu îți mai văzuseră fiica de ani de zile, “părinți ei buni” nu uitaseră de ea: pe când avea 10 ani și trei luni, au decis să o căsătorească cu bărbat bogat din Arabia Saudită. O afacere bună, în care aveau deja experiență: una dintre surorile ei, ajunsă deja la 18 ani, fusese logodită de mai multe ori. Pentru fiecare logodnă, părinții ceruseră un acont și stabiliseră căsătoria pentru data la care viitorul mire le aducea restul de bani. Dar cum nu aveau răbdare să aștepte, continuaseră să o logodească așa, într-una. Cerând alți bani. Și, firește, fără vreun gând de a-i înapoia pe cei deja primiți.

Nu e niciunde ca acasă?

Unchiul Nadei nici nu a vrut să audă de căsătorie. Mai ales că mătușa fetiței fusese obligată, la rându-i, să se mărite la vârsta de 13 și sfârșise prin a-și da foc. “Am sunat mirele și i-am spus că Nada nu este bună pentru el. I-am spus că nu poartă voalul islamic și că nici nu avea de gând să-l poarte. I-am spus și că este cântăreață și l-am întrebat dacă în aceste condiții mai dorește să o ia de nevastă.” Bărbatul s-a speriat și și-a retras cererea de căsătorie.

Fapt care i-a făcut pe părinții Nadei să piardă o afacere. Dar nu să și renunțe. În iulie 2013, părinții Nadei au venit în vizită, pentru a-și invita fiica să meargă pentru câteva “acasă”, pentru a-și petrece împreună Ramadanul. Unchiul său a fost de acord. Însă, peste câteva zile avea să afle că Nada a dispărut.

Mai târziu avea să afle că părinții o luaseră cu ei pentru că doreau să o căsătorească cu un alt bărbat. Speriată, Nada a fugit de acasă. În cele din urmă, a reușit să se întoarcă în Sana’a, în casa unchiului ei. Și i-a povestit totul. Acesta a mers cu ea la Departamentul Familiei din cadrul Ministerului de Interne și a povestit tot ce s-a întâmplat. Doar sub amenințarea oficialităților (care au luat notă de faptul că Nada nu dorea să se mărite), tatăl Nadei a renunțat la intenția de a o căsători.

O mărturie video

“E adevărat că am fugit de la părinți. Nu mai pot trăi alături de ei. Vreau să stau împreună cu unchiul meu. Ce se întâmplă cu inocența copilăriei? Cu ce au greșit copiii? De ce îi căsătoriți în felul ăsta? Eu am reușit să-mi rezolv problemele, dar alți copii inocenți nu și le pot rezolva. Și pot muri. Se pot sinucide. Sau pot face orice altceva le trece prin cap. Sunt doar copii. Ce știu ei?

(…)Sunt multe cazuri ca acesta. Se poate întâmpla oricărui copil. Unii copii au decis să se arunce în mare. Sunt morți acum. (…)Ne-au ucis visele. Au ucis totul în noi. Nu a mai rămas nimic. Nicio speranță. Ce fac ei este criminal. Pur și simplu criminal.”

Și, da, “sunt multe cazuri ca acesta”. Iar unele se petrec chiar în apropierea noastră. Iar noi ne prefacem că nu le vedem. Suntem “prea civilizați” pentru a le vedea…

(surse: 1, 2)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.

Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.