Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Mulțumesc, Doamnă Învățătoare Floarea Baltă!

…e “windy” azi

…e “windy” si fac frumos o scuza: Azi este fara palarii… fara diacritice corect randuite care sa imi ajute scrisul....

Continuare...


Powered by

Dascali minunati, va multumim!

Mulțumesc, Doamnă Învățătoare Floarea Baltă!

“Când pleopele primarei s-au închis/Alături de învățătoarea de nedescris (…)” Pe atunci, eram și eu la fel de puerilă ca și versurile. Dar sufletul de copil îți spune tot ce vrei să afli, iar mie mi-a mărturisit, chiar și acum, că prețuiesc o frumoasă și îndepărtată amintire.

La vârsta când anii se numărau pe degete, am învățat să număr și persoanele deosebite din viața mea. Cele la care mi-e drag să ridic privirea, pentru ca mult timp pe urmă să nu mi-o mai odihnesc. Cele la care mi-e drag să plec urechea, pentru că și în absența cuvintelor au ce transmite. Cele mai distinse prezențe, a căror companie m-a însuflețit. Una dintre acestea este cea cu care asociez amintirea claselor primare, la școala din Bacău.

Floarea Baltă. Semnătura din dreptul notelor trudite, în carnetul de elev. Dar era unica ipostază în care autoritatea se manifesta. În rest, motivațiile decurgeau dintr-o abordare părintească, în fața căreia nu îți doreai să aduci decât satisfacții. Fiecare vorbă bună se traducea în încredere, iar mustrarea în perseverență. Lecțiile erau demascate doar de sunetul clopoțelului, iar orele care zburau deveneau dușmanul principal. În ochii mei s-a conturat imaginea blândeții, înțelepciunii și vocației, care au învăluit apoi numele în semnificație.

Totul pare-a fi un basm, însă de ar sta lucrurile așa, nu aș privi înspre dumneavoastră și copilărie cu așa un dor. Dumneavoastră și copilărie, căci una fără alta nu se poate. De-ar fi un basm, aș sta mândră în prima bancă, aș ridica mâna și aș spune: Mulțumesc, Doamna Învățătoare!

Olivia Sandu
Facebook | Twitter

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.