Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Moștenirea dascălului

Viata este un poem

Libertatea există. Constrângerile sunt doar o noțiune. Dansând pe apă. Surferul profesionist Irons Bruce ataşat flăcări aprinse de placa sa....

Continuare...


Powered by

Moștenirea dascălului

Sorin Tudorde @
7 November 2014

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

Un dascăl care chiar s-a dăruit trup și suflet elevilor săi.

Pe scurt, știrea sună așa: elevii unei școlii generale din județul Prahova învață la orele de anatomie pe scheletul unui fost dascăl al școlii. Ceea ce vă invit să citiți nu are însă nimic în comun cu partea de senzațional a știrii, ci cu povestea ascunsă în spatele său: povestea unui român frumos.

Portretul unui dascăl român

Alexandru Grigore Popescu s-a născut în Puchenii Moșneni în jurul anului 1890. A urmat aici școala primară, iar, apoi, după ce a absolvit patru clase, a părăsit meleagurile natale pentru a-și putea continua studiile. Nu a uitat însă unde s-a născut și a revenit în Pucheni în anul 1908, devenind dascăl la școala în care a învățat sa scrie și sa citească.

A urmat Primul Război Mondial și plecarea pe front. Iar apoi, întoarcerea la școală, la elevi și la meseria pe care o îndrăgea într-atât de mult încât devenise mai faimos pentru faptul că nu rata nici o oră de curs. În scurt timp avea să devină directorul școlii. O funcție pe care a ocupat-o până în anul 1920, an în care a decis să-și continue cariera didactică mai întâi în Ploiești și apoi în București (unul dintre elevii săi fiind cunoscutul tenor Nicolae Herlea.

Trupul și sufletul

Nu avea să uite însă niciun moment de școala din localitatea natală: a donat școlii lotul de pământ pe care l-a primit fiindcă a fost combatant în război. Și-a dorit ca terenul cu pricina să fie folosit în beneficiul elevilor. Nu a fost însă să fie așa: mai-marii comunei au hotărât că elevii nu avea nevoie de el. Așa că au împărțit terenul și l-au vândut ca loturi de casă…

Profesorul Alexandru Grigore Popescu avea să se stingă din viața spre sfârșitul anilor 1970. Și, deși mulți dintre cei ce l-au cunoscut păreau să-l fi uitat, el nu și-a uitat niciodată prima sa dragoste de dascăl: și-a lăsat scheletul ca material didactic școlii din Pucheni, notând în testament faptul că și-a dorit mereu sa obțină un schelet pentru lecțiile de biologie și, cum nu a reușit, își donează propriul schelet pentru ca elevii să poată învăța de acum mai ușor.

Așa se face că, încă din acei ani, școala generală din Puchenii Moșneni a devenit una dintre puținele școli din România în care elevii au la dispoziție un asemenea material didactic (greu de procurat și care astăzi costă mai multe mii de euro).

schelet

Lecții pentru mai departe

În octombrie 2014, povestea dascălului român avea să ajungă în presa britanică. Și tot jurnaliștii britanici britanici au fost cei care au realizat și acest material filmat.

O poveste începută în urmă cu un veac și care se continuă și astăzi. O poveste care, de dincolo de tărâmul tăcerii, ne șoptește povestea unui dascăl român. Și, cumva, ne determină să sperăm că, poate, vocația de dascăli a românilor va putea să renască.

(surse: 1, 2)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.

Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.