Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Mitocănia / Mitocanul

La musique “tsigane” ou le fruit défendu

Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă invită vineri, 16 septembrie, ora 16:30, la Librăria Cărtureşti MŢR, la conferinţa La musique...

Continuare...


Powered by

Mitocănia / Mitocanul

Mădălina Dumitrachede @
30 April 2016

Susține și tu Webcultura! Pentru că, împreună, putem supraviețui ignoranței și ignoranților.

Mulțumim. (Vezi aici cine a donat până acum.)

Desigur, mai toată lumea ştie ce înseamnă, în limbajul actual, “mitocan” – om care are comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic (DEX). Există, de asemenea – în limba română  –  o multitudine de sinonime, în cazul acestui termen – atât în variante literare, cât şi populare:  bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârţan, modârlan, pădurrţ, râtan, ţopârcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit.

Deși, la origini, desemna un mitoc, varianta populară a termenului metoc, care înseamnă: “locuitor al unui mitoc” – mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri, termenul a cunoscut transformări. Din păcate, evoluţia semantică a acestui cuvânt a fost una care are conotaţii negative. Mai mult chiar, a fost tipărit și un Atlas de mitocănie urbană, o descriere exactă a speciilor existente și iritant de răspândite în mediul urban.

Din perspectiva moralei, mitocănia se relevă a fi setea de a trece în derizoriu valorile reale la care bădăranul nu poate ajunge, jubilația spiritului primar agresiv în fața subțirimii (de sorginte aristocratică), spiritul de care grobianul este ontologic dependent și față de care se comportă ca un delincvent. Mitocănia calificată – prin care devine inconfundabilă – este nesimțirea agresivă   și indică o acumulare de rupturi şi tensiuni culturale ale societăţii româneşti (simultan cu deprecierea semantică a termenului de mitocan).

Pentru a suspenda dependența sa de centrul de care nu s-a dovedit demn – și pe care îl detestă -, țopârlanul caută să reducă lumea la el. Din acest motiv, nu i se poate opune mitocăniei, defel, distincția manierelor, ci, doar autenticitatea.

Altfel spus, curajul de a ne accepta așa cum suntem – o individualitate autentică – aceasta ar putea fi una dintre virtuțile cardinale ale ființei libere. Pentru a ajunge la autenticitate, e nevoie    – în primul rând – de autonomie și detașare. Cel care adoptă un model pe care nu reușește să-l asimileze organic are mereu un resentiment față de eșec. Mitocanul convertește resentimentul față de obiectul emulației eșuate, de aici și agresivitatea lui. E simplu să-l recunoști: prin felul răstit de a fi, prin maniera necuviincioasă de-a reacționa, prin flegma mitocănească promovată în relațiile sociale.

Adesea, mitocanul român caută să mascheze un defect al trupului sau să machieze o sensibilitate ulcerată. Deși au rădăcini mult mai adânci de cât ne putem noi imagina, țoapa și mitocanul viețuiesc în peisajul nostru cotidian, ei nu reprezintă o pătură socială, ci doar o stare de spirit.

mitocanul

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Atitudini

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.