Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc…

Scrisoare către învățătoarea fiului meu

Stimată Doamnă Învățătoare, Aveți o profesie nobilă și delicată în egală măsură. Șlefuirea personalității și formarea caracterului uman este un...

Continuare...


Inregistrare

Colaboratori

Trimite-ne un articol prin intermediul formularului de aici. Daca ne place, il publicam. La cel de al doilea articol publicat vei primi o parola personala.

Ai uitat parola?

Noua parola iti va fi trimisa pe e-mail.

Aboneaza-te gratuit

Powered by

Mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc…

Sorin Tudorde @
28 March 2016

Susține și tu Webcultura! Pentru că, împreună, putem supraviețui ignoranței și ignoranților.

Mulțumim. (Vezi aici cine a donat până acum.)

Din fericire, avem și unii elevi care chiar sunt mai inteligenți decât unii dintre profesorii lor.

gresealaAndrei Turtoi, câştigător al consursului NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014, a postat pe Facebook un mesaj despre carențele sistemul de învăţământ românesc. Văzând mesajul, unul dintre profesorii săi a făcut presiuni asupra elevului, obligându-l să șteargă. Și așa se face că, în locul mesajului critic, a apărut un cu totul alt mesaj: “Să postez așa ceva a fost o greșeală”.

Ce a scris Andrei atât de grav? Iată mesajul în forma sa originală.

Sistemul educaţional din România. Cum să nu îl iubeşti?!

După ce termini gimnaziul, te duci cu forţe proaspete la abatorul mental şi spiritual, căruia i se mai spune şi liceu. Totul pentru o diplomă de hârtie, cu poza ta spânzurată pe ea, pentru care înveţi din rupte 4 ani întregi, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu spaimă şi scârbă, gândindu-te ce orori te mai aşteaptă în acea zi. Dar, de parcă nu ar fi de ajuns, mai trebuie să înveţi materii nefolositoare, să le memorezi aşa cum ţi se dictează, pentru că mai apoi să stai înţepenit 3 ore într-o bancă de un metru pătrat şi să tutui toate prostiile pe care le-ai reţinut, pentru că termenul învăţat este impropriu.

But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coală A4 care atestă că, într-adevăr, ai fost distrus mental, fizic şi psihic în ultimii 4 ani cu brio. După cum ştim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, şi în viaţa mea nu m-am simţit mai indignat şi mai jignit decât astăzi, când mai aveam puţin şi ieşeam din clasă, pentru că în urmă eforturilor susţinute de a revizui materia predată în ultimii 3 ani, pe lângă temele zilnice, am fost anunţaţi într-un mod foarte plăcut că ne-am descurcat execrabil, că nu suntem buni de nimic, ce mai, încă un pic şi ne zicea că degeaba mai încercam să trecem anul şi să intrăm în bac, pentru că oricum nu vom reuşi să-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…

Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc şi unele cadre profesorale pur şi simplu mirifice, m-au făcut să îmi pun întrebări serioase cu privire la viitorul meu şi al colegilor mei, precum şi la viitorul tării… Un sistem care se bazează pe învăţare reproductivă, a unei materii învechite (predata câte-odată de nişte profesori mai învechiţi decât materia în sine), care cere elevului mai mult decât poate acesta duce, şi, de ce nu, nişte cadre didactice puse acolo numai ca să îl streseze, făcand cateodată şi abuz de putere, că doar de, e fain să faci asta, şi care consideră că materia lor e cea mai importantă, singura din programă chiar, aşa că temele pentru acasă şi lecţiile pe care elevul trebuie să le înveţe, sunt îndeajuns de stufoase încât să ocupe întregul timp al acestuia.

Şi totuşi considerăm că ai reuşit să îţi iei bucătica aia de hârtie. Ajungi după la facultate, sau chiar mai rău, direct în piaţa muncii fără să ştii cu ce se mănâncă munca, dar, nu-ţi face griji, ştii în caz că vine un isteţ de la show-uri cu proşti să îi faci o analiză completă pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, să îi calculezi înclinaţia marginală spre consum a baicoianului tipic, să îi spui care sunt oasele care alcătuiesc membrul inferior (şi centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, îi mai explici cum să devină un antreprenor de succes, asta ca să îşi schimbe slujba de tot râsul. Îl convingi că slujba sa e de tot râsul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, îi prezinţi o variantă mai profitabilă, făcand analiză pe piaţă muncii, îi afli profilul psihologic, ca să vezi şi ce i se potriveşte…

Între timp faci gimnastică acrobatică şi îi explici domnului de ce uleiul nu se dizolvă în apa: pentru că apa este o moleculă polară, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), îi derivi o funcţie logaritmică, pentru că mai apoi să poţi să calculezi cum se modifică rezistenţa într-un potenţiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Vă întreb şi pe voi, cei care citiţi articolul… Vi se pare mult? Este! Şi asta e o mică parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an.

Şi mulţi o să spună: Dacă nu-ţi convine, lasă-te de şcoală! Principalul beneficiar al educaţiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulţumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, şi până nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau să demonstrez nici cât de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur şi simplu să îmi exprim nemulţumirea faţă de un sistem care ar trebui să mă ajute, dar mai mult îmi face rău.

La scurt timp, Consiliului Judetean al Elevilor Tulcea a postat un mesaj de susţinere faţă de Andrei. Apoi, cum informațiile apărute în presa locală și centrală riscau să denatureze mesajul inițial, Andrei s-a văzut nevoit să vină cu câteva precizări. Vă invit să le citiți aici.

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Atitudini

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.