Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

“Mi se întâmpla să mă trezesc dimineața fericită, numai pentru faptul că exist”

Trebuie neapărat să visez un cal!

Tu câți cai ai visat anul acesta? “Trebuie neapărat să visez un cal! O iapă, un mânz, musai, ce-o fi,...

Continuare...


Powered by

“Mi se întâmpla să mă trezesc dimineața fericită, numai pentru faptul că exist”

Sorin Tudorde @
28 August 2013

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

“Sunt un om care știe să ia bucuria de la viață, să savureze momentul.

Adică, mie nu-mi trebuie sa ningă azi, ca sa-mi dau seama ca ieri a fost frumos. De tânără și până mai încoace mi se întâmpla să mă trezesc dimineața fericită, numai pentru faptul că exist. Sunt o fire optimista.

(…)Am intrat la Facultatea de Drept, dar după doi ani – în 56 – am intrat în “găleata” aceea cu evenimentele din Ungaria, am fost arestată și exmatriculata din toate facultățile din țară. A fost greu să trec peste faptul că, la 17 ani, m-am trezit cu aripile tăiate, fără nici o perspectiva de studii superioare, fără alt viitor decât acela de bună gospodină și nevasta. Dar m-a ajutat mult încrederea în propria stea. Eram draguță, aveam succes și asta mă consola, mă făcea sa uit. Așa m-am și măritat cu prima mea dragoste, de la 16 ani – un aristocrat neamț din Timișoara (era un “von”). N-a durat mult, pentru că – în ciuda palatului pe care-l avea și în ciuda banilor pe care-i câștiga – el nu înțelegea că eu vreau sa fac carieră. Și, în urma unui răspuns de la Ministerul Învățământului la nenumăratele memorii pe care le făcusem, mi s-a aprobat reînmatricularea, cu condiția să mă “reabilitez” un an în fabrica, ca muncitoare necalificată. Soțul meu nu a fost de acord sa lucrez și atunci l-am părăsit, pentru a-mi urma propriul drum.

Aveam 20 de ani și m-am angajat ca muncitoare necalificata la fabrica de medicamente “Galenica”, am devenit fruntașă ân producție (că asta era condiția), am avut activități obștești – la brigadă, la echipa de dansuri, la gimnastică, la cor etc. După anul de fabrica, n-am fost reînmatriculată; în schimb, mi s-a dat posibilitatea de a mă prezenta la examenul de admitere în orice facultate. M-am dus din nou la Drept, de data aceasta la Iași, și am luat-o de la capăt. Am terminat, apoi m-am căsătorit cu actorul Cosma Brașoveanu, cu care am avut un mariaj minunat, ce a durat 18 ani.

(…)Cosma, soțul meu, mereu îmi spunea să încerc să scriu, dar eu nu voiam, mă temeam să nu ajung să am doar o operă de sertar. Și atunci, el mi-a spus: “Uite, dacă scrii cinci pagini până vin de la spectacol, te scot la bar!”. Și cu asta m-a agățat: scriam de rupeam masa. Pe mine mă tenta barul la vremea aceea, de aceea m-am apucat de scris, pentru ca unul din visurile mele era sa fiu cântăreață și dansatoare de bar. Și asa am terminat primul roman – “Moartea semnează indescifrabil”. De ce m-am aplecat asupra acestui gen? Tot bărbatul meu, Dumnezeu să-l ierte, mi-a deschis ochii: “Vrei să ai succes imediat? Scrie roman polițist!”. Am predat manuscrisul la “Albatros”, la colecția “Aventura”. În termen de șase luni, trebuia să primesc un răspuns. Eu l-am primit după numai doua săptămâni, deci a fost de bine. Iar după primul roman, au început să curgă comenzile.”

Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939 – 2 septembrie 2002), în cadrul unui interviu din 1999

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.

Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

    Comentarii
  1. giorgiana gigi

    scrierile rodicai ojog brasoveanu erau o oaza de lumina si umor pe vremea cand conferintele ceausiste erau mai tiparite decat orice altceva! cartile sale se vindeau obligatoriu la pachet cu celelalte,dar le cumparai pt ca,in afara actiunii erau pline de un umor si o ironie care iti umpleau sufletul de incantare! eu personal ii multumesc pt multele clipe frumoase pe care mi le-a daruit,o carte de-a ei o citeam intr-o noapte!!!!

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.