Mi-e dor…

mi-e-dorMi-e dor de cerul meu albastru
Când norii nu știau să plângă,
Mi-e dor să-mi spună-al nopții astru
Că și la mine-o să ajungă.

Mi-e dor să văd în orice floare
Un zâmbet dintr-un timp ascuns,
Mi-e dor să-mi picure culoare
În gândul de dureri pătruns.

Mi-e dor de stropi de rouă deasă
Ce oglindeau a mea privire,
Mi-e dor de noaptea care varsă
Cascade vii de nemurire.

Mi-e dor să fiu un colț de cer
Și fără nori să ning iubire,
Să pot privi de sus cum pier
Tristeți și dor în amintire.

Mi-e dor s-alerg prin ploaia rece
Cu părul despletit în vânt,
Să văd aievea-atunci când trece
Un curcubeu peste pământ.

Mi-e dor de mine când prea vie
Mă regăseam intr-un cuvânt,
Mi-e dor de-o caldă melodie
Să știu de încă vie sunt.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu