Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Men S.A.

Romanii au nume trasnite

Câteva dintre cele mai amuzante nume și prenume românești. Știați că în România avem, cu numele, 10 președinți? Mai clar:...

Continuare...


Powered by

Men S.A.

Vladimir Stoicescude @
7 July 2014

Pilotez avioane de zece ani, însă progresul are tendința sa fie frate siamez cu abilitatea unui om de a-și stabili prioritățile.

Prioritățile fiind pictate, pentru mine și pentru mulți alții, cu mișcări stângace și oarecum distrugătoare. Ședeam astăzi agale și mă adăpam, priponit într-o cafenea căreia nu-i voi face reclamă, cu cafeină, țigări și cunoaștere. Cunoașterea fiind un munte de hărți, care mai de care mai secetoase, menite să-mi sugrume cerebelul cu cifre, culori și cu sisteme ce au tendința să mă țină în viață pe mine și pe alții.

În loc de introducere

Simțindu-mă precum un Azorel lățos și comunitar ce se târăște cu fundul de covor/trotuar, am decis, într-un moment de slăbiciune, să iau o pauză publicitară și să-mi tratez și eu putin ego-ul cu șoriciul zemos al laudei de sine. Lauda de sine, la mine, este tot la sine, că dacă mă laud la alții mă văd un pește mare într-un lac mic și distrug mireasma dulce a superiorității croșetate.

Mă bag și eu, ca “băeții”, la un test mic de IQ marca Mensa. Am dat testul oficial acum ceva vreme, nu mă calific, însă rezultatul mă distrează. Îmi place sarcasmul, îmi place ironia și rezultatul meu este plin de ambele. “Felicitări, IQ-ul dvs. este mai tare ca bomba atomică! Din nefericire, nu va calificați pentru că ați ales “c” și nu “b” la întrebarea 15. Dacă mergeați pe “c” erați genial din punct de vedere IQ-istic, momentan sunteți praf.”

Câteva precizări

Cred în IQ până la un punct, consider că testele sunt capabile să facă diferența dintre un om deștept și unul crud, însă, de la un anumit nivel, nu cred că 5 puncte fac diferența între un om genial sau nu. Așadar, în calitatea mea de aproape geniu, am stat și am reflectat intens asupra nenumăratelor idioțenii pe care le-am făcut. Pentru un om deștept, cu acte, m-am aruncat adesea ca struțul cu capul în pământ.

Îmi aduc aminte și astăzi, de parcă a fost ieri și nu a fost, momentul în care…

1. Marea Evadare

Făceam parte dintr-o organizație numită Students Today Leaders Forever. Scopul era unul simplu, făceam ocolul Americii într-un balon (autobuz) și la fiecare oprire aveam un proiect în cadrul căruia munceam în folosul comunității. Proiectele erau foarte interesante, de la Habitat pentru Umanitate, pana la renovarea caselor pe care foștii deținuți le foloseau pentru a se integra înapoi în societate. Într-o zi frumoasă de primăvară, ajungem noi în New Orleans și, împreună cu un student la medicină, am luat decizia că vrem să cunoaștem atmosfera nopții din acest oraș cu tendințe sub-tropicale. Am decis că munca în folosul comunității nu e de noi și că mai bine contribuim la educația unor tinere studente. Zis și făcut, am luat frumos taxi-ul și ne-am îndreptat către cel mai apropiat club de striptease. Din nefericire pentru noi, a trebuit să-l părăsim pe primul: unul dintre noi a decis să se sărute cu o dansatoare în timp ce era pe scenă și ne-a fost frică de repercursiunile localnicilor. Era un Hustler în apropiere și noapte a continuat furtunos, până când au sesizat șefii expediției că am dispărut și au început să ne sune nebunește. Prinși cu ușa, am decis că ar fi cel mai bine să mințim, însă, suferind de o mare doza de nesimțire, minciuna a fost că ne-am întâlnit cu prietenii mei Billy și Bob și am băut o bere fără alcool (alcoolul fiind interzis în timpul proiectelor). Tovarășul meu este acum medic, eu sunt pilot, vă doresc zbor plăcut și multă sănătate.

2. Vioara Buclucașă

Eh, maică, atunci când eram tânăr fecior am fost invitat să petrec timpul cu o tânără și măiastră domnișoara. Mademoiselle era puțin confuză, Făt-Frumosul dânsei era plecat cu prietenii și mironosița se simțea puțin singură. Eu, în calitatea mea de om cinstit, altruist și gentleman, am acceptat cu inima deschisă să-i țin de urât. În momentul în care noi ne țineam, intens, de urât, sună cineva la ușă. Mademoiselle își aranjează penele de ciocârlie și se îndreaptă, timid, spre problemă. La ușă era un domn cu o vioară. Într-un bloc cu interfon, în București, noaptea. Domnul începe să cânte din instrumentul oarecum dezacordat melodia din Nașul și paranoia mare ce mi-am luat eu.

3. Hamsterdam

Dragostea e o salată, cu foarte multă Tequila. Adevărul este că dacă-ți este scris să te cerți cu osândita, Amsterdam este, probabil, locul ideal. Am plecat noi, noi fiind niște mulți, cu gașca, pentru a petrece un weekend în acest oraș creștinesc. Camera din Hostal mirosea a ca… nalizare și erau niște pete dubioase pe așternuturi, însă eram cu tonții “Tineri și Neliniștiți”. Mă cert cu femeia, pentru ca amicul meu gay a făcut o mișcare greșită și ea nu a fost suficient de rapidă să-i reteze jucăria. Ea pleacă, eu plec într-un bar, comand zece shot-uri de Tequila, o mint pe barmaniță ca le împart cu prietenii, mergem la Burger King să mâncăm, eu mă pierd printr-o toaletă, ies afară, pictez o capodoperă în stilul lui Van Gogh pe hanoracul alb, imaculat, mă iau de niște olandezi, olandezii vor să “discute” cu mine, se apropie, văd capodopera în stilul Van Gogh pictată pe fostul hanorac alb, imaculat și mă lasă să exist. Ma trezesc la sfârșitul excursiei cu o gaură financiara destul de serioasă, un amic gay ce sa dă la prietena mea și fără hanorac, pentru ca l-am spălat (oarecum) și l-am făcut cadou domnișoarei.

4. Santorini în lumina nopții

Dacă pot să pilotez avioane pot să conduc absolut tot, nu? Mașini, autobuze, trenuri, tractoare, motostivuitoare și asa mai departe. Ei bine, dragii mei, se pare că tragem linie la scutere. Piloții nu pot să piloteze scutere. Repet, piloții nu pot să piloteze scutere. Ne aflam prin Fira și am decis să închiriem ATV-uri și, un amic, motociclist fiind, a închiriat un scuter. Vlad, spune el cu o bucurie pe care a învățat să o regrete, vrei sa încerci și tu? Sigur, spun eu cu un zâmbet grosolan pe buze, dar lasă-mă să plec de pe loc cu “scart”. Hmmm, este scartul mai mare dacă o las pe cric și demarez în timp ce las roata să atingă pământul. Uite așa făcea scuterul cu mine, uite așa făcea cu mine (știu că nu vedeți cum dau din mâini, însă vă asigur eu: este impresionant). Până și Evel a lui Knievel de la capul satului era impresionat. După ce am aterizat, pe moale, în cap, scuterul a continuat să facă pe nebunul până s-a oprit în mașina parcată a unui nene. Vai de săraca mașină a omului? Nu chiar, îi mulțumesc că mi-a oprit mașinăria în drumul ei, buclucaș, spre Marea Mediterană.

5. Clădirea aia lunga, de unde se cocoață inorogii motorizați

În calitatea mea de chilot, sunt destul de abil în a naviga prin aeroporturi. Din nefericire pentru mine (și pentru alții), se pare că navigatul spre aeroport este, uneori, o probă sisifiană. Eram prin Paris, așa, la mișto, studențește. Osândit a cere papa, shaorma și ceafă de porc în față la Notre Dame, ca e de post și e genul de papa care-i place și lui Papa. În genul, “Lasă-ma papa la Paris” că-mi place și mie și acolo-i șmecheria. Eh, dragii mei, la un moment-dat eroul nostru rămâne fără bani într-un stil foarte serios, și bagă fată-n tine parizer în Paris și baguettes, fără număr. În fine, eu să fiu bărbat simțit îi arăt domnișoarei Louvre din grădină, să stea și ea pe o bancă acolo, la soare și să admire clădirea, să poată să spună ca fost și, într-un moment triumfal, triumfam pe sub Arcul de Triumf și apoi mergem și noi la metrou, ca oamenii, să purcedem spre aeroport și să plecăm spre ulița conjugală. Din nefericire, foamea era atât de mare, încât mai aveam bani doar de două bilete de metrou. Je parlez-vous francais și am cerut doamnei de la ghișeu doua bilete spre Orly. Ne urcam noi în RER și, la câteva stații, geniul nostru realizează că ei plecau de fapt de pe Charles de Gaulle. Dracul nu a fost atât de negru, am crezut eu, în prima instanță, pentru că Orly și CDG sunt pe aceeași linie. Coborâm, o ajut pe domnișoară să-și care chiloții și ne urcăm în trenul ce mergea în direcția opusă. Ajungem noi la CDG, oarecum în întârziere, urcăm cu scările rulante și în fața noastră era un semn mare și, în minte mea, încă luminos “S’il vous plait, Sefu’. Voulez-vous avanse, coucher avec moi ce soir, inserte bilete (cu accent)”. Îi răspund și eu, cu bun-simț, n-am frate mărunțiși lasă-mă dracu-n pace. Mașinăria nu, Batman – Batman, bagă biletul și bagă biletul. Îl bag, îl mai bag de câteva ori, sper să nu se supere maică-sa, că sunt sigur că este o doamnă. Nu a mers, ca aveam bilete de Orly și eram la CDG. Așadar, ajut-o Vlade pe Mademoiselle să sară zidul cetății troiene cu demnitate și cu clasa, hop și eu peste pârleaz rugându-mă să nu-mi iau amendă că, săracul de mine, no tengo dinero.

În loc de concluzii

Eh dragii moșului, ce vreau sa spun eu este că treaba asta cu IQ-ul este absolut relativă. Dar dacă este absolut, cum este relativă și dacă este relativă, cum este absolut de relativă?

Alice-in-Tara-Minunilor

Despre autor

Vladimir Stoicescu

| Blog | Facebook | De același autor

Eu Sunt lumina de la capatul noptii, si adierea vantului de vara. Sunt Alfa si Omega, intunericul in lanul de secara. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt ambitia inaripata si sunt sangele stramosilor. Sunt mormanul de pamant, sunt copilul muribund. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt vipera ce-ti sopteste , si sunt cantecul de leagan Sunt femeia ce zambeste la barbatul care intreaba Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt diavolul cu pene, sunt Adam in pielea goala. Sunt tristetea absoluta, efemera, si fatala. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt o pata de culoare, ba un verde, ba mai tare. Esti un negru! Sunt culoare. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt mainile lui Venus, si sunt catelusul schiop Sunt atent calcand pe tine, cand eu am calcat pe mine. Sunt … sunt … Sunt … sunt? Esti. Cogito ergo sum.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.