Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Marionetele emoțiilor

Picturi tridimensionale

Pentru toți cei care consideră că street art este doar un sinonim pentru a mâzgăli (sau, mai rău, pentru a...

Continuare...


Powered by

Marionetele emoțiilor

Anca Horjde @
18 December 2017

Când se vorbește despre acceptare, de cele mai multe ori, aceasta este privită astfel: cel care o va îmbrățișa alege să fie persoana care va lăsa de la el. Dar cum ar fi dacă pe aceasta acceptare am privi-o ca fiind un deschizător de noi orizonturi, de acordare a unui moment în care chiar să asculți omul și să-l înțelegi?

Poate vei răspunde că timpul nu-ți permite astfel de momente, că omul sau oamenii pe care îi ai în fața își urmăresc doar interesul, că sunt agresivi, nerăbdători, că situația cere o rezolvare rapidă care nu-ți permite să fii și ascultător și observator.

Dar atunci cum se face că poate chiar lipsa ei naște astfel de comportamente, naște lipsa unei răspuns amiabil, naște o explozie de lucruri negative care afectează starea fizică și mentală a celor implicați și nu numai.

În ceea ce privește conviețuirea, viața te învață că mai întâi de toate trebuie să fii un bun ascultător și observator. Dar nu este suficient, trebuie să înveți și să accepți că suntem diferiți fără a te lasă pradă emoției.

De ce este foarte important să o avem în vedere, indiferent de situație? Pentru că atunci când suntem puși față în față cu o situație devenim marioneta emoției care pune stăpânire pe noi, și în nebunia de a înțelege săgeți, traiectorii, rămânem blocați în interiorul ei, nemaiputând să vedem situația ca întreg.

Fiind observator și acceptând, vei înțelege și cine se află în spatele proiecției a ceea ce se vede la exterior și vei putea, dacă situația o va cere, schimba direcția de mers.

Acceptarea este cel mai greu pas de făcut în înțelegerea oricărui lucru, om, situație și cea mai mare dătătoare de bine, de pace, de noi orizonturi. Acceptarea nu înseamnă aprobare, renunțare ci înseamnă conștientizare. Dialogând, omul transmite o împletitură de gânduri, stări, cu sau fără un scop anume, cu sau fără conștiință.

Din păcate viața ne este guvernată de atât de multe “fraze motivaționale” încât omul ajunge să crească și se hrănească cu ele. ” Învingătorul este întotdeauna singur”, “Câștigătorul ia totul” , toate acestea însămânțând în mintea omului dorința de a deveni cel mai bun alergător, iar pentru a face acest lucru el trebuie să-și învingă posibilii adversari.

Nicio secundă nu se pune problema conlucrării. Ci doar de a învinge. De a câștiga. De a domina. Aici e problema: mă văd doar pe mine. Te vezi doar pe tine. Mă înțeleg doar pe mine și urmăresc atingerea scopului meu. Te înțelegi doar pe tine și urmărești atingerea scopului tău.

Când vom învață să ascultăm, să observăm, să acceptăm că pot exista și alte viziuni, că pot exista interese diferite, când nu vom mai urmări doar propriul câștig, când nu vom mai caută în cei de lângă noi doar oameni care să ne servească unui scop, atunci vom scrie în istorie cu mâinile noastre îndemnul lui Mahatma Gandhi: “Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”.

Dar acest lucru nu se obține peste noapte, se învață, se exersează și se păstrează. Ca pe un bun obicei.

Despre autor

Anca Horj

| De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Comentează

Parteneri