Mâini amorţite, uitate împreună

mainiÎngheţu-mi mușcă din oase,
iar pielea mi-e tot mai străină.
M-am smuls din fericire
şi-am creat fantome-n nimicnicie,
am dansat in ploaie desculţă,
iar acum, cu haine murdare si plânsă,
respir o toamnă de-agonie
și-aștept ingheţul pe asfalt
să stingă focul ce m-a ars.

Cum s-alerg spre râul curat
când pielea-mi cade pe trotuar?
cum să văd un cer cu stele
cand ochii-mi înghit doar pietre?
cu mâini amorţite, uitate împreună,
ridic doar gândul din ţărână.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Laura S

Laura S De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu