Îngheţu-mi mușcă din oase,
iar pielea mi-e tot mai străină.
M-am smuls din fericire
şi-am creat fantome-n nimicnicie,
am dansat in ploaie desculţă,
iar acum, cu haine murdare si plânsă,
respir o toamnă de-agonie
și-aștept ingheţul pe asfalt
să stingă focul ce m-a ars.
Cum s-alerg spre râul curat
când pielea-mi cade pe trotuar?
cum să văd un cer cu stele
cand ochii-mi înghit doar pietre?
cu mâini amorţite, uitate împreună,
ridic doar gândul din ţărână.