Mai rămâi

E vară-n părul tău, iubito,
Deși cad stele, nu murim;
Atâta liniște e dincolo de buze,
E vara-n care ne iubim.

Din ochii tăi răsare luna
Pe cerul unei toamne noi;
Atâta liniște e dincolo de frunze,
E toamna-n care vom rămâne goi.

Apusul primei veri va naște
Cea mai frumoasă toamnă, toamna cea dintâi!
Atâta liniște e între noi, iubito,
Și ne șoptește pielea “mai rămâi”…

stele

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Radu Pozneac

Radu Pozneac Blog | Facebook | De același autor

Cuvintele rezistă cel mai puțin tentației de a muri, dar trăiesc cel mai mult...

Recomandări

Adaugă comentariu