Macii

Cad petale de amurg,
Flăcări vii au umplut câmpul,
Lacrimi divine se scurg,
Parcă sângeră pământul!

Tainice văpăi aprinse
Peste lume revărsate,
Ard prin nentâmplate vise
Cu povești înfierbântate.

Sunt macii umbre de-mplinire
A mugurilor de speranță
Și dulci petale de iubire
În a destinului balanță.

Gustându-le a lor savoare
Și mintea intră-n agonie,
Iar inima în piept tresare
În puritatea-i sângerie.

Făclii de purpură solară
Ce-i mistuie iubirii rugul,
Se sting ușor la ceas de seară,
Când se revarsă-n cer amurgul.

Iar la al macilor sfârșit,
Rămânem simpli spectatori,
Tăciunii lor mai ard mocnit
Prin suflete de visători.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Stefania Petrov

Stefania Petrov De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu