Maci

Câte tăceri cu flori de cireş s-au scuturat
şi câte regrete vântu-a şuierat
când a văzut câte zăpezi s-au aşternut
între micimea paşilor mei şi zilele de mai…

Uite, câtă linişte asurzitoare-n jur
şi câtă lume cărând rutina-n saci
şi câte zambete-aş fi cules
din câmpul plin de maci
şi-s pe genunchi rugând pământul
să crească macii mei curând,
că-mi pierd şi unghiile-n carne
strângând un fir de amintire.

maci

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Siminiciuc Laura

Siminiciuc Laura De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu