Luminițe

Încep a se aprinde luminițe
La margini de trotuare, la ferestre,
Dar noaptea tot mai neagră, fără veste
Întunecă în inimă dorințe.

Încep a tremura ușor copacii
De frica Lunii prea strălucitoare,
Nu-i niciun nor să-i apere, în zare,
Doar umbrele dansând cu vârcolacii.

Un clopot bate surd în depărtare,
Miroase-a miez de noapte și a fluturi,
De visele ce vin, să nu te scuturi
Precum salcâmii abia dați în floare.

Să nu spui cerului că te-ai lovit de-un nor
Pe aripa prea iute-a lui Morfeu;
Îți dau petale de pe cerul meu
Să zbori și mâine seară. Pe-un covor…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu