Lucrul acela, pe care îl căutăm cu toții în permanență și pare că nu reușim a-l găsi vreodată. Lucrul acela… îmi scapă termenul pe moment…
E acel lucru pe care îl simți în prima dimineață de primăvară adevărată; atunci când, după o rece, înghețată și îndelungată iarnă, soarele se arată mandru, în toată splendoarea sa și simți cum ți se dezmorțește trupul, dar mai ales, cum ți se încălzește sufletul.
E lucrul acela pe care îl simți atunci când îți privești părinți; îi vezi cu câtă dragoste și grijă te înconjoară și se străduiesc să te pregătească pentru viață în așa fel încât tu să găsești întotdeauna Lucrul Acela. Și gândești atunci: “ce bine că sunt, ce bine că-i am, pentru că mulți sunt aceia care nu-i mai au sau nu i-au avut niciodată aproape”.
E acel lucru pe care îl simți atunci când îți vezi copilul zâmbind, atunci când îi simți micuțele brațe în jurul gâtului tău în cea mai inocentă și plină de dragoste îmbrățișare. Și-ți trec atunci prin fața ochilor minții, toți acei copii părăsiți și uitați care n-au simțit vreodată căldura sufletească, astfel n-au simțit nicicând… Lucrul Acela.
E lucrul acela pe care îl simți atunci când, după o lungă călătorie prin soarele dogoritor, te poți opri să bei o cană cu apă rece. Apoi te poți spăla și curăța, pentru că ai apă și sunt atât de mulți oameni pe acest Pământ care plătesc scump pentru ea.
E acel lucru pe care ar trebui să-l simți în fiecare dimineață când te trezești. Pentru că respiri, pentru că ești sănătos și stă în puterea ta să faci ca fiecare zi să fie unică și specială. Viața însăși este un mare dar și nu trebuie nesocotit.
Ar trebui poate să renunțăm puțin la ego-ul nostru de oameni superiori, să facem puțină curățenie în suflet astfel încât să facem un loc în care să punem un sipet. Să adunăm în acel sipet toate Aceste Lucruri laolaltă. Poate, doar poate, vom înțelege atunci că Lucrul Acela pe care îl căutăm neobosiți peste tot, îl avem în permanență cu noi, în noi. Și vom afla atunci că Lucrul Acela se numește Fericire.
