Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Locul geometric al viciilor

Contur. Geneză: Nemurire

Am crezut că tu ești salvarea mea din Iad, că tu ești Făt- Frumos pe care l-am așteptat, că tu...

Continuare...


Powered by

Locul geometric al viciilor

Mădălina Dumitrachede @
25 November 2013

360 – o dramă existenţială circulară.

Scenaristul Peter Morgan şi regizorul Fernando Meirelles propun o viziune modernă, de secol XXI, pentru piesa lui Arthur Schnitzler, Reigen / La Ronde / Cercul. Peter Morgan este unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi ai momenului, fiind dublu nominalizat la premiile Oscar pentru scenariu original (Frost / Nixon şi The Queen), iar Fernardo Meirelles s-a făcut remarcat odată cu succesul repurtat pentru pelicula Cidade de Deus / City of God (2003). Nici de această dată, regizorul brazilian nu s-a lăsat intimidat de provocările narative şi tehnice şi a mers pe drumul deschis de Max Ophüls (1950), apoi de Roger Vadim (1964), adaptând pentru cinematografie piesa La Ronde.

Dramaturgul Arthur Schnitzler a scandalizat societatea vieneză de la începutul secolului al XX-lea. Textul piesei a fost, mai târziu, cenzurat, Schnitzler fiind acuzat de pornografie. Piesa ilustrează moralitatea îndoielnică şi ideologia de clasă, din epoca victoriană, printr-o serie de întâlniri sexuale între perechi de caractere diverse. Aparent, autorul face haz de codul sexual vienez, devoalând realitatea faptului că amorul transgresa limitele de clasă. În fond, este descrisă societatea vieneză din acei ani, superficială şi plină de ipocrizie, interesată doar de plăceri și de întreținerea aparențelor.

360 este un proiect îndrăzneţ, potrivit pentru secolul actual, ce încearcă să integreze într-o manieră fluidă, aproape omogenă, personaje, situaţii şi spaţii diferite. Ca şi în textul original, scenaristul păstrează principiul “de predare a ştafetei” – A se iubeşte cu B, care îl cunoaşte pe C, care este căsătorit cu A – şi prezintă cupluri ce au în comun infidelitatea. Toate aceste persoane se află situate la graniţa fină dintre culpabilitate şi solitudine. Filmul este dens, cu o structură narativă caleidoscopică, fiecare parte din ansamblu având ca numitor comun dorinţa, tentaţia şi adulterul. Povestea începe cu întâlnirea ratată a unui om de afaceri englez cu o prostituată vieneză, soţia sa având şi ea, în paralel, o relaţie extra-conjugală.

Astfel, Mirka (Lucia Siposová) este o tânără de origine slovacă, ce se prostitueză la Viena; primul ei client este britanicul Michael (Jude Law). În Anglia, soţia acestuia, Rose (Rachel Weisz) îl înşeală cu un fotograf, care venise să-şi încerce norocul la Londra. El este cuplat cu o braziliancă, Laura (Maria Flor). Simţindu-se abandonată, Laura se decide să revină în ţara sa natală. În avion, îl întâlneşete pe John (Anthony Hopkins), plecat să-şi găsească fiica dispărută. În acest timp, la Paris, soţia unui mafiot rus vrea să-şi schimbe viaţa. Cu toate acestea filmul nu se opreşte aici, ci…se învârteşte peste mai tot mapamondul. Cercul se închide tot cu o prostituată, dar după ce ne-a purtat prin locuri şi medii diverse.

Realizatorii mânuiesc cu abilitate misterul şi suspansul, amalgamând scopuri şi dorinţe diferite . Titul peliculei face o referire directă la maxima mişcare circulară, efectuând o rotaţie completă. Permanent pe urma eroilor, în mişcare, filmul se derulează în numeroase spaţii: avioane, aerogări, baruri şi camere de hotel, taxiuri, bănci publice pe care personajele stau, apoi pleacă, urmate de mişcările fluide ale camerei de înregistrare. Toţi sunt în căutarea propriului adevăr şi încearcă să facă tot posibilul pentru reuşită, de aceea se expun riscurilor, devenind destul de credibili.

Distribuţia internaţională, de o calitate superioară, ajută ca ritmul filmului să fie unul aproape firesc, în funcţie de problemele existenţiale pe care le ridică. Regăsim legături subtile, motivaţii esenţiale, chiar şi o raţiune, fie ea şi adormită – toate acestea, însă, fiind convergente.

Acestei realizări cinematografice i s-ar putea reproşa abordarea holistică, cea care duce la exces, iar maniera este uşor artificială. Totuşi, scopul realizatorilor pare a fi sondarea lumii interioare şi a alterităţii deopotrivă, ca şi încercările eroilor de a controla neprevăzutul în dorinţa de-a-şi exercita libertatea individuală.

Mecanica este bine pusă la punct şi filmul ajută spectatorul să străbată aproape înteaga planetă, de la Viena, Paris, Londra, Bratislava, Rio, Denver sau Phoenix, ca într-un veritabil turn Babel. Existenţele se consumă şi în funcţie de erorile care-au fost comise sau raportate la oportunităţile ivite în cale. Actorii reuniţi în această distribuţie cosmopolită sunt fie staruri care-au fost nominalizate la premii în ultimii zece ani, fie talente încă neexploatate îndeajuns din Europa de Est. Lângă Anthony Hopkins, evoluează tânăra şi serioasa Gabriela Marcinková, estrem de expresivă în secvenţa psihoterapiei de grup.

Eroii se ciocnesc, relaţionează ca într-un caleidoscop, pe fundalul sonor de secol XXI (Helium Reprise, cântată de Mike Patton şi Mark Orton sau Les étoiles, interpreatată de Melody Gardot). Ansamblul compozit face apel la ”marca” proprie, astfel, de la Bratislava la Phoenix, fiecare locuşor corespunde ambianţei specifice prin identitatea fotografică şi muzicală. Totul pare corect asamblat în acest construct circular.

Filmul 360 este “o misiune imposibilă” în găsirea de soluţii. Realizatorii aruncă o privire moralizatoare (în maniera seriei tv Desperate Housewives) şi lansează interogaţii despre cuplu, adulter, prostituţie şi stârneşte spectatorul modern să caute propriul adevăr. Lâsînd deoparte unele inegalităţi, datorate şi distribuţiei şi spaţiilor mult diferite, pelicula 360 poate fi mai mult decât un simplu exerciţiu de stil al unor cineaşti talentaţi.

Regizor: Fernando Meirelles. Scenarist: Peter Morgan. Operator: Adriano Goldman. Producător: Andrew Eaton, Chris Hanley, Danny Krausz, David Linde, Emanuel Michael. Monteur: Daniel Rezende. Distribuţia: Rachel Weisz (Rose), Jude Law (Michael Daly), Anthony Hopkins (John), Ben Foster (Tyler), Maria Flor (Laura), Sydney Wade (Ellie), Lucia Siposová (Mirka), Gabriela Marcinková (Anna), Vladimir Vdovicienkov (Sergei), Dinara Drukarova (Valentina), Juliano Cazarré (Rui), Moritz Bleibtreu, Mark Ivanir, Jamel Debbouze.

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.