Legenda Mărţişorului

În căsuţa ei, micuţă dintr-o margine de lume
toarcea lână o măicuţă necăjită… De-al ei nume
hărnicia se legase dar în suflet avea spini
fiindcă-o boală-i măcinase odoraşul… Prin străini
leac a căutat întruna. Nicăieri nu l-a găsit.
De-asta tot “cânta” pe struna unui plâns înăbuşit.
Auzind al mamei vaier a-nfloririlor crăiasă
i-a adus de foc, un caier, fir să toarcă şi să-l coasă
pe-a fetiţei iişoară… Degetele îi ardeau
sub a vâlvătaiei pară, dar deloc nu se opreau.
Un alt caier, de zăpadă a primit curând în dar.
I l-a dat făr’de tăgadă o crăiasă de cleştar.
A-mpletit sărmana mamă firele de foc şi nea
şi le-a prins chiar de maramă copiliţei ce părea
mai mult moartă decât vie… N-am habar cum s-a-ntâmplat
dar pe dat’, ca prin magie odoraşu-i s-a-ntremat.
Şi de-atunci, când se îngână glasuri mici de ghiocei
cu-a dezgheţurilor strună şi-au alunii motocei
şnur alb-roşu poartă-oricine crede-n micul talisman
cu-o speranţă de mai bine… Şi o face an de an…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu