Lada de zestre

Mi-am înfăşurat inima deasupra cerurilor,
unde curcubeiele îşi rotesc leneşe pletele,
mă gândeam, că te-aş putea găsi tivit în cruce,
în cătrinţa ori în cămaşa ascunsă de potop,
că omul seamănă după loc
şi după împunsătura timpului,
ţi-aş cânta un cântec bătrânesc să-ţi meargă la suflet,
ca femeile ce strâng roadele seminţei în dimineţile fragede;
încă mă mai pot adormi în lăzile de zestre
cântându-ţi dintr-un fluier de os
cu aceeaşi inimă deasupra cerurilor,
zvâcnind sub cămaşa ascunsă de potop.

zestre

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ioana Haitchi

Ioana Haitchi Blog | Facebook | De același autor

Născută în Năsăud în 16 noiembrie 1967, copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 locuieşte la Cluj. Ea consideră poezia, forma elevată de exprimare a sinelui. Publică prima poezie în 1987 şi are în pregătire câteva cărţi de poezie. Traduce din spaniolă, franceză şi germană, scrie şi eseuri şi proză scurtă.

Recomandări

2 comentarii

  1. Maria

    Pfaai, superb! ♥

Leave a Reply to Ioana Haitchi Cancel reply