Koyaanisqatsi – viata dezechilibrata

Un minunat film experimental. În două variante.

Koyaanisqatsi (ceea ce în limba indienilor hopi înseamnă “viață lipsită de echilibrul”) este filmul de debut al lui Godfrey Reggio și prima parte a trilogiei Qatsi (care mai conține filmele Powaqqatsi și Naqoyqatsi).

Realizat între 1975 și 1982, Koyaanisqatsi este, ca și Baraka, un film experimental. Și, tot ca și Baraka, nu are intrigă, actori sau scenariu. Este un poem în imagini, o simfonie vizuală despre dezechilibrul vieții aflate la coliziunea a două lumi – tehnologie vs. natură – și viața dezechilibrată care ne-a adus aici.

“Koyaanisqatsi nu este neapărat despre ceva anume și nici nu are vreo valoare sau vreun înțeles specific. Koyaanisqatsi este, în defitiv, un obiect animat, un obiect aflat în mișcarea timpului. Iar înțelesul este la latitudinea privitorului. Arta în sine nu are un înțeles intrinsec.”

La începutul lunii februarie 2012, Wyatt Hodgson a făcut publică propria sa variantă a filmului Koyaanisqatsi: Echilibrul fără viață condensează în doar 5 minute întregul film de 85 de minute al lui Reggio. Mai exact, întregul film este redat la viteză mult mai mare. Iată-l.

Atenție: tot ceea ce vedeți este redat de 1552 de ori mai repede decât în filmul original.

De ce de 1552 de ori mai repede? Pentru că în anul 1522 a fost publicată O scurtă descriere asupra distrugerii Indiilor… Practic, Hodgson s-a folosit de aceeași tehnică folosită de Reggio (time lapse), versiunea sa având meritul de a scote mai ușor în evidență structura de ansamblu a originalului. Însă toată poezia din filmul lui Reggio a fost definitiv pierdută (de pildă, în primele secvențe, Reggio prezintă mișcarea norilor cu viteză mărită pentru a o contrapune cu mișcarea valurilor, filmată cu încetinitorul, oferind astfel privitorului posibilitatea să conștientizeze similaritățile).

Prin urmare, vă recomand să vedeți versiunea lui Hodgson pentru a vă forma o imagine de ansamblu, iar apoi, când veți avea dispoziția necesară, să vedeți și filmul lui Reggio. Iată-l.

“Aceasta este puterea artei, misterul său – și, ca urmare, forța sa de atracție – arta este gratuită. Ea stimulează privitorul să adauge propria sa înțelegere, propria sa valoare. Și astfel, dacă aș fi putut să am o intenție sau alta prin crearea acestui film, mi-am dat seama că orice semnificaţie sau valoare pe care Koyaanisqatsi ar putea-o avea provine exclusiv de la privitor.”